M-ai învăţat, te-am învăţat...

M-ai învăţat să-mi ţin în frâu durerea,

M-ai învăţat să-mi spun cinstit părerea,

M-ai învăţat tot tu ce e iubirea,

M-ai învăţat cu un sărut ce-i fericirea.

Te-am învăţat cum este să n-ai teamă,

Te-am învăţat să nu iei relele în seamă,

Te-am învăţat tot eu ce e fiorul,

Te-am învăţat cum să îţi alini dorul.

 Am învăţat şi numai împreună,

Să fim doar o fiinţă ţinându-ne de mână,

Am învăţat doar unul de la altul,

Cum să-nfruntăm trecutul şi înaltul.

M-ai învăţat c-o strângere de mână,

Alungă în neant orice furtună,

M-ai învăţat că orice zâmbet oferit,

Redă speranţa în suflet rătăcit.

Te-am învăţat să cânţi  când îţi e greu,

Te-am învăţat să râzi cu sufletul mereu,

Te-am învăţat să uiţi mâhnirea din trecut,

Te-am învăţat s-alini gândul tăcut.

M-ai învăţat să am încredere în noi,

Te-am învăţat să mă iubeşti prin ploi,

Am învăţat să fim uniţi când răul ne atinge,

Am învăţat doar  împreună că dragostea învinge.

Te-am învăţat să râzi când altul te loveşte,

M-ai învăţat să fiu precum bobocul ce-nfloreşte,

Am învăţat să fim copii când viaţa ne permite,

Am învăţat doar împreună secretul vieţii împlinite.

M-ai învăţat să conturez  în versuri gânduri albe,

Te-am învăţat că gelozia sufletul ţi-l arde,

Am învăţat să fim nebuni în lumea asta bună,

Am învăţat că noi suntem reali doar împreună.

Am învăţat să bem şi miere, şi venin,

Am învăţat s-avem în suflet doar senin,

Şi eu, şi tu, din toate am învăţat,

Să nu uităm nicicând de unde am plecat.

 

Am învăţat  tot ce mi-ai dăruit,

Ai învăţat tot ce  ţi-am oferit,

Iar dacă toate acestea fost-au învăţate,

Iubirea noastră sigur va merge mai departe.

Geanina Codita