:: exercitiu de invins pietrele

Titlu: exercitiu de invins pietrele
Autor:: elena stanescu
Articol: Ia o piatra in palma. Inchide ochii. Atinge-o, marcheaza-i conturul cu varful degetelor, incet, fara grabire...Intoarce-o pe o parte si pe alta, vezi cat de aspra, de fina, de calda sau rece este...Ascult-o! Deschide ochii, aseaz-o jos, printre celelalte pietre. Mut-o apoi langa o floare, pe un petec de iarba, arunc-o in aer, las-o sa se rostogoleasca, clipoceste-o intr-o apa, ud-o si lasa-i timp sa se usuce...Priveste-o!
Cine va spune ca pietrele nu vorbesc?
Cine va spune ca nu se poate invata de la pietre?
Cine va mai crede ca pietrele nu merita mai mult decat ignoranta?

Incearca sa faci un exercitiu asemanator cu o persoana din viata ta sau de pe langa viata ta...Poate fi un prieten din grup, un coleg se studii, un profesor, un sef, un cersetor, cel de pe strada ta dintotdeauna, poate fi soacra...tu stii cel mai bine! O persoana pe care nu o poti accepta, intelege sau ierta; la care nu resusesti sa ajungi sau care pur si simplu nu te intereseaza, l-ai ingnorat constient sau nu de-a lungul multor zile, luni sau ani.
Observ-o mai de aproape, atinge-o daca ai ocazia, printr-un salut, o strangere de mana, printr-o bataie prieteneasca pe umar, o mangaiere; priveste-o in ochi si gandeste-te ca dincolo de acele ferestre este o poveste, o poveste cu bune si rele, cu frustrari si impliniri, cu dureri marturisite sau nu, o poveste care a curs poate ca si a ta, poveste unui om...incearca sa descoperi omul care este in fata ta.
Fa-ti timp sa-l observi din umbra si fii convins ca niciodata intalnirile vietii nu sunt intamplatoare, ca fiecare trecere lasa urme si ca e interesant sa urmaresti de multe ori aceste urme...

Ce vei descoperi dupa acest exercitiu?
Ce efect va avea in incercarea de a invinge pietrele sau impietririle noastre?
Raspunsul e la tine.

Eu...am plecat cu piatra in buzunar!
--
Visitor Ip: 88.1.19.31

7 comentarii:

  1. foarte comprehensiv, felicitări, când voi rămâne fără prieteni voi încerca să vorbesc și cu bolovanii sau bolovanele. merci.
    desenul se intitulează autoportret?

    RăspundețiȘtergere
  2. selena, esti ironica. si nu pot sa cred ca nu ai inteles ca nimeni nu vorbea cu pietrele;

    RăspundețiȘtergere
  3. Exercitiul asta cred ca-l facem toti zilnic,pentru ca asa suntem facuti,sa uitam,sa iertam si sa mergem mai departe cu un gand senin,daca am pastra doar resentimente ne-ar dauna noua ca persoana.

    RăspundețiȘtergere
  4. Voi lua acestă piatră şi-mi voi pune o dorinţi, o astfel de întrebuinţare îi voi da în această clipă.

    Mi-au lăcut tare mult gândurile aşternute aici.

    Tasha, mare adevăr grăişi, dar unii trăiesc hrănindu-se cu resentimente...

    RăspundețiȘtergere
  5. Tasha, Geanina, multumesc de trecere; eu asteptam si asteptand ma jucam cu o pietricica si pentru ca asteptarea se facea lunga, mai mult decat sa ma joc cu ea mi-am imaginat ca are suflet si ca din locul ei de acolo, nemiscata, ma observa zilnic cum ies din casa si cobor la lucru, lucrez langa casa, si ma observa, si ma observa si se simte singura si ar vrea sa o observ si eu si ca in sfarsit dupa luni de zile am observat-o si acum, in palmele mele se simte in sfarsit utila, bagata in seama, etc etc...
    se intampla asa cu oamenii de langa noi, fie ca e vorba de ei sau de noi; am avut ocazia sa cunosc mai de aproape persoane carorar nu le-am dat niciodata multa atentie, pe care pur si simplu le credeam blegute , superficiale, sterse, dar nu a fost asa, am fost surprinsa de ce am descoperit dincolo de aparenta; si asta doar pentru ca m-am oprit o clipa in plus si am facut un pas in plus...deci asta:))

    RăspundețiȘtergere
  6. Aşa se întâmplă în viaţă, unii din snobism caută "valorile" alături de care cred ei că pot deveni oameni.

    Am cunoscut în viaţă suficient de multe persoane al căror suflet a fost pietrificat de invidie. Am luat suficient de multe palme de la oamenii la care am ţinut cel mai mult, de fapt i-am iubit cel mai mult. Astăzi , îi iau pe oameni aşa cum sunt, ca altădată, dar deschid ochii bine de tot şi mă întreb pentru ce moţiv stau aceştia lângă mine, asta pentru a-mi scuti obrazul de "roşu".

    Gânduri bune trimit către tine!

    RăspundețiȘtergere