Ultimele zvacniri ale lui Traian Basescu se deruleaza aproape mecanic. Parca ai de-a face cu un motor gripat in patru timpi. Miscarea unu: provocarile de doi lei de Ziua Nationala prin care s-a boicotat intalnirea liderilor opozitiei de la Timisoara; miscarea a doua: expertiza filmuletului cu scatoalca data pustitului ploiestean; miscarea a treia si poate cea mai injositoare: implicarea doamnei Basescu in mijlocul infectiei politice si a patra si ultima, lacrimile de crocodil din seara de miercuri..
Toate aceste manevre devenite haotice imi amintesc cum spuneam deunazi, de comportamentul unui leu singuratic incoltit de bivolii savanei. Numai ca de data asta Traian Basescu musca doar aerul pentru ca s-au terminat beregatile adevrsarilor la care sa sara. Sau mai bine spus, nimeni nu-l mai baga in seama. Presedintele Romaniei imi pare atat de josnic in felul aberant in care pune problemele incat il vad nedandu-se in laturi de la declansarea miscarilor de strada, doar pentru a-si conserva puterea.
Sa luam filmuletul de la Ploiesti. Lucruri inedite ies la suprafata. Aflam ca celebrele 19 secunde de acum cinci ani au fost realizate de un cameraman angajat de Partidul Democrat. Imediat dupa incident, caseta a fost preluata de Lavinia Sandru care sustine ca i-a pierdut urma. La cinci ani distanta reapare ca prin minune. Mie acest lucru imi arata ca poate cei mai mari dusmani Traian Basescu a reusit sa si-i faca in interiorul partidului pe care l-a condus si-l conduce despotic.
Ieri e difuzata scrisoarea deschisa a doameni Basescu ce-l tinteste direct pe Mircea Dinescu. Am citit-o. Sunt cuvintele unei femei care n-a reusit sa spuna niciodata nu propriei familii cu precadere sotului si care acuma pozeaza in mama eroina. Miscarea aceasta a “motorului” Basescu mi se pare cea mai josnica. Dupa ce te afisezi ani de zile cu Elena Udrea pe care o cultivi generand zvonuri, fosgaieli vinovate ori barfe ordinare, dupa ce o recompensezi pentru eventualele servicii cu un minister, doua, acuma iti folosesti sotia drept palma cu care lovesti rahatul campaniei electorale. Nimic mai josnic, mai descalificant dar cat se poate de caracteristic pentru” marca” politica prezidentiala.
Si la sfarsit vin lacrimile de aseara care ne-au reamintit tuturor de celebrele imagini cu “draga Stolo”…O mai mare marsavie greu de inchipuit si pentru un personaj misel precum inca presedintele Romaniei.
Si daca acum cinci ani reusea sa impresioneze o masa uriasa de cetateni am sentimental ca de data asta lucrurile stau altfel. Patetismul acesta pus in scena la comanda, doar-doar o mai aduna ceva voturi, nu reprezinta altceva decat trucuri ieftine utilizate de un personaj malefic pentru a distrage atentia de la problemele reale ale tarii dar care poate ipotetic vor genera niscai simpatizanti de ultima ora. Si pentru ca veni vorba de lacrimile prezidentiale , l-am vazut pe ziaristul de odinioara Traian Ungureanu consolandu-si stapanul. Nu mi-a venit sa cred cum acest excelent condei s-a tocit in asemenea hal incat nu gaseste altceva mai bun de facut dect sa sustina cauza unui personaj trist pana la urma, dar periculos peste margini in propria-i esenta si mai ales caracter.
Un lucru este cat se poate de adevarat: barbatul de fier, capitanul de vas, omul politic Traian Basescu ne arata acuma in al doisprezecelea ceas al carierei, adevaratul chip dincolo de care intrezaresc doar lasitate, teama si mai ales faptul ca nu stie sa piarda. Trist final de mandat pentru un om in care candva mi-am pus infinite sperante…
deși aș putea fi catalogată gen I know my culture from my trash, cred că domnul plătește pentru greșelile trecutului, cum s-a întors roata și dumnealui este acum pe punctul maxim de pe axa y urmând să urmeze calea descendentă a destinului. ciudat pentru mine este modul în care țin de putere, el îmi arată că interesele dumnealor sunt mult mai puternice decât mi-aș fi închipuit, să recurgă la atâtea metode disperate pentru a încerca să spele evidentul care miroase rău de tot! demisia ar fi fost cea mai onorabilă soluție. iar soția care n-a plantat măcar un pomișor în 5 ani de imagine publică acum vine să apere o grosolănie ... e prea mult.
RăspundețiȘtergere