Culisele rebeliunii siriene si Casa Poporului
În spatele rebeliunii din Siria stau uriaşe interese geostrategice şi economice. Occidentalii care îi momesc pe rebelii sirieni cu sloganul democraţiei, ascund planuri de bătaie. Rebeliunea împotriva lui Bashar Al-Assad este un pretext pentru a pune mîna pe resursele de gaze şi petrol din zonă. Miza conflictului sînt de fapt aceste resurse. O pungă imensă de hidrocarburi, descoperită în 2010 în Bazinul Levantin al Mediteranei, transformă regiunea într-un nou Golf Persic.
La doi ani şi jumătate de la declanşarea premeditată a războiului civil în vecinătatea Turciei, jandarmul planetei şi-a apropiat ameninţător de Siria navele de război din Mediterană, dotate cu rachete de croazieră. Nu numai americanii şi-au băgat navele la înaintare, se pare că şi ruşii le-au scos de la naftalină, fiecare cu propriile convingeri. Totuşi, „atenţie la foc! Vîntul bate dinspre Est spre Vest, invers decât în ’40”, îmi scrie Ion Ştefan!
Siria nu va fi atacată înainte de summitul G-20, care se va ţine în 5-6 septembrie la Sankt Petersburg, unde Obama şi Putin se vor privi ochi în ochi ca leoparzii. Experţii ruşi consideră că retorica unor ţări occidentale pare pentru moment un joc de şotron. A ataca Siria înainte ca experţii ONU să-şi încheie activitatea la Damasc, pare îndoielnic în sens moral şi pentru un neofit într-ale politicii. Lupul moralist, adică Oncle Sam ţine lecţii de conştiinţă mondială oilor, calificînd drept, „indecenţă morală” folosirea armelor chimice în Siria. E uşor de ghicit ce mînă ascunsă le-a folosit! „Armata siriană se pregăteşte pentru cele mai rele scenarii ale atacurilor occidentale”, a anunţat un responsabil al serviciilor de securitate siriene. Bashar al-Assad a afirmat că ţara sa „se va apăra împotriva oricărei agresiuni şi împreună cu poporul său, care rezistă eroic de cîţiva ani, şi cu valoroasa sa armată, este hotărît să pună capăt terorismului susţinut de Israel şi de ţările occidentale pentru a servi intereselor acestora – divizarea regiunii, fragmentarea şi supunerea popoarelor ei”. Siria n-are cum să mai scape din ghearele colonialismului. Cărţile vor fi făcute la G20. La fel a fost cu România. A devenit colonie din momentul în care au pus mîna pe ea cei veniţi călare „pe tancurile sovietice”. De la tăticul lui Neuländer – revoluţionarul – la Saul Bruckner, Ana Pauker, Gisela Vass… pomelnicul e lung (mulţi dintre ei au dat ortul popii), pînă la trădătorii şi vînzătorii postmoderni ai Ţării (fiecare după numele lor), ştiuţi şi neştiuţi.
Nici n-au strănutat cei din Siria că noi am şi răcit! Veştile din Orientul Mijlociu privind iminenţa conflictului militar inflamează deja piaţa petrolului, se ştie, vulnerabilă şi manipulabilă la acţiunile războinice. Diverşi analişti şi voci din domeniul bancar avertizează asupra posibilei creşteri a preţului petrolului în contextul în care conducerea Siriei va fi pusă pe fugă de jandarmii planetari. În România, benzinarii îşi freacă mîinile de bucurie. Războiul îşi mută greutatea de pe un picior pe altul şi mai e puţin pînă va fi scăpat din braţe, acesta fiind un motiv excelent să mai crească preţul carburanţilor la pompă. Explicaţiile vor fi, ca şi pînă acum, legate de contextul global şi de creşterea cotaţiei barilului de petrol. De cînd s-au obişnuit să ia cu japca, americanii – un fel de huni moderni – nu mai cumpără nimic. După aşa-zisa eliberare a Siriei, pentru poporul sirian nu se vor mai construi decît moluri, marcheturi, farmacii şi bănci. V-aţi dat seama, sper, că după lovitura de stat din România, nu s-a mai construit nicio grădiniţă de copii, nicio şcoală, niciun teatru. S-a dărîmat tot! Iar ce-a scăpat nedărîmat sau nevîndut a fost lăsat în paragină! Mai rămăsese gardul de la Casa Poporului, şi poc, hai să dărîmăm încăpăţînatul ăla de gard, doar pentru că pare comunist. Oare gardul ăla ne ţine în starea de sclavie, de sărăcie şi de cobai ai organismelor internaţionale? Să fim serioşi! Credeţi că dacă dărîmăm Casa Poporului scăpăm de dictatorii democraţi mai comunişti decît comuniştii? Nu, nu! Prea-cinstiţii destrămători şi traseişti sînt o specie inexpugnabilă. Zgonea, ştiţi cine e uimitorul purtător al numelui, a luat repede ciocanul în mînă să lovească simbolic Casa Poporului, o extraordinară creaţie arhitecturală a poporului român din fostul regim – a doua ca mărime din lume, după clădirea Pentagonului -, dar nu s-a gîndit să facă acest gest faţă de abuzurile care au acaparat scena politică şi instituţiile fundamentale ale statului.
Încetaţi cu prostiile propagandistice! Eventual mutaţi-vă peste marea baltă şi loviţi cu ciocanul în clădirea Pentagonului. Să vedem ce-or să zică americanii. Democraţia nu înseamnă dărîmarea unor ziduri, ci morală şi puterea poporului în mîinile sale! Ori Ţara noastră nu este astăzi o democraţie europeană, pentru că aţi transformat-o într-o sclavă a puterilor străine, o colonie stăpînită de capital străin. Verificaţi identitatea celor care au demolat România vreme de 24 de ani şi a celor care acum vor să dărîme gardul Casei Poporului! Veţi vedea că aparţin unor minorităţi care au un dinte împotriva Ţării. Nu au în palmares nicio performanţă profesională şi trăiesc ca nişte paraziţi, întreţinuţi din munca poporului pe care îl detestă. Nu într-un zid stă legătura cu fostul regim comunist! Zidul Casei Poporului este construit din sudoarea a mii de muncitori români, care n-au nicio vină. Ce-ar fi ca egiptenii, pe motiv că acum este democraţie, pardon haos şi rebeliuni, să-şi dărîme piramidele, pentru că au fost construite de faraoni. Uite cum laşii, corupţii, hoţii, anarhiştii şi mercenarii fac circ! Şi liderii rromilor se bat cu cărămida în piept cum că ar fi discriminaţi. Dacă li s-ar interzice să se mai joace-n public de-a regii şi împăraţii sau să-şi căsătorească odraslele la vîrsta copilăriei, ar ţipa ca din gură de şarpe: „Rasism!” Cică nimeni n-are voie să atenteze la impostură ca tradiţie a etniei, la delirul grandomaniei, luxului şi puterii care bîntuie palatele cu turnuri şi mistifică aberant istoria acestei minorităţi. O istorie tragică, de sclavie, care explică decalajele civilizaţionale reproşate azi etniei. „Felicitări” televiziunilor centrale care au transformat o ţigăneală de cartier în evenimentul numărul unu al societăţii româneşti. Încă un motiv pentru străini de a confunda rromii cu românii. Semnalul „Ţiganiadei”- versiunea 2013 – a fost amplificat de însuşi preşedintele Ţării, secondat de odrasla euro-parlamentară, după vechea zicală românească: „fă-te frate cu dracu’ pînă treci puntea”… viitoarelor alegeri pentru Parlamentul European. De Maria Diana Popescu – Agero
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu