“Orasul florilor” a ajuns paradisul golanilor
În loc să se ocupe de siguranţa cetăţeanului, poliţiştii timişoreni poartă, mai nou, grija maşinilor parcate neregulamentar. Nu este o concluzie trasă în urma vreunei întâmplări anume, ci percepţia generală a locuitorilor din Timişoara vizavi de ceea ce se întâmplă pe străzi.
Avem zeci de structuri şi departamente, sute de poliţişti şi o mulţime de şefi a căror menire pare a fi din ce în ce mai pală. Indiferent de oră, străzile oraşului sunt pline de vagabonzi, cerşetori, maidanezi, aurolaci, beţivani şi tineri cu comportament antisocial, iar şoselele, de şoferi care încalcă regulile de circulaţie.
Nu se mai tem de nimic, pentru că oamenii legii nu ştiu să-şi facă simţită prezenţa acolo unde este într-adevăr nevoie de ei. Există cartiere (precum Calea Lipovei sau Plopi) care arată precum cele mai rău-famate din filmele americane de duzină.
Stive de gunoaie împrăştiate în jurul pieţelor, beţivi care beau până îşi pierd cunoştinţa şi zac, apoi, ore în şir întinşi pe iarbă sau pe bănci, oameni fără adăpost care urinează în scările blocurilor sau elevi care învaţă la… şcoala vieţii, trăgând din ţigară în locuri dosite din cartierele în care locuiesc, tineri care se adună în găşti la colţul străzii şi îşi urlă-n noapte isprăvile de peste zi, astfel încât să-i audă toţi locuitorii din zonă – sunt doar câteva exemple din multe altele care se petrec în oraşul de pe Bega.
Toate acestea sunt posibile din cauza absenţei poliţiştilor de pe străzi. Cei care calcă strâmb au ajuns să se teamă mai degrabă de camerele de luat vederi ale jurnaliştilor, decât de ideea de a fi văzuţi de un om al legii. Şi nici nu-i de mirare, din moment ce aceştia lipsesc de pe străzi.
Cu excepţia anumitor zone centrale, patrulele au cam dispărut din cartiere, iar poliţiştii locali, în loc să vegheze la siguranţa timişorenilor, stau la pândă pentru a-i vâna pe şoferii care nu găsesc locuri de parcare. A cam dispărut, astfel, frica de litera legii, iar Timişoara a ajuns ca o junglă, în care fiecare face cum îl taie capul. Ca să nu mai vorbim de tâlhăriile şi actele de violenţă tot mai frecvente, care se întâmplă chiar şi ziua în amiaza mare.
Poliţiştii vin doar chemaţi, telefonic sau prin sesizare scrisă la sediul poliţiei. De cele mai multe ori, ajunşi la faţa locului, îşi scot, calmi, arsenalul din dotare – adică pixul şi carneţelul – şi scriu procese-verbale. Întrebaţi, în repetate rânduri, de ce nu mai patrulează oamenii legii prin Timişoara, reprezentanţii structurilor poliţieneşti continuă să susţină că aceştia sunt prezenţi pe străzi, însă în număr mai redus, pentru că e criză. Criză de combustibil o fi, dar… şi de picioare? De Gianina Ianăş – Renasterea Banateana
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu