Autor:: www.paulgabor.com
Articol: Eu cred ca omul nu se schimba. Doar ca, odata cu trecerea anilor, incepe sa devina ceea ce ar trebui sa fie. Adica animalul cat de cat rational de care se tot vorbeste. Nu mai discuta. Incepe sa argumenteze. Renunta la galceava alimentata hormonal si se preocupa in mod special de cele intamplate. Il ingrijoreaza ce va fi. Si se transforma intr-o masina ce sintetizeaza orice proces, fie el cat de minuscul. Nu ne schimbam. Doar, vorbind pretios, ne prefacem mai intelepti. Cantitatile devin portii iar desfraiele sunt privite cu intelegere. Poate fi considerat fericit cel care reuseste sa fure noptilor cateva ore in plus. Pentru el. Ziua devine plictisitoare. Mereu acelasi ritm. Acelasi soare. Aceleasi zgomote. Si, lucrul cel mai greu de evitat, suparator si imposibil, aceiasi oameni.
Care nu stiu decat sa foloseasca imperativul. Conjugandu-l obraznic, dupa necesitati.
Raman uimit cateodata. Mai ales atunci cand privesc palniile de praf din drumurile mele. Noi suntem undeva pe la mijlocul lor. Nehotarati. Nestiutori. Mai in sus? Mai in jos? Mai bine ramanem aici, la mijloc, unde e caldut, ametiti placut de rotire… Suntem opriti de o mana invizibila in efortul nostru de a deveni descumpaniti. Ce-ar insemna sa cumpanim? V-ati infundat vreodata in sensul cuvantului? Pentru ca si de aici pleaca un drum. Cel al semnelor de intrebare.
--
Visitor Ip: 79.153.23.159
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu