Spuneam de carti. Mie imi place sa ma inchid intre pagini

Spuneam de carti. Mie imi plac foile. Cel mai frumos miros e mirosul de tipar. N-am cum sa intru intr-o librarie fara sa-mi bag nasul in carti, iubesc mirosul de carte noua. Imi aduce aminte de casa, de copilarie, de prieteni, de atelierul din liceu, imi aduce aminte de mine, intr-un fel. Ce bine ca am prieteni care ma inteleg. Uneori, tot ce vreau e o carte buna sau o carte simpatica, de povesti, o camera goala si liniste.
Daca am o stare proasta ma retrag in carti. Toate complexele imi dispar cand citesc.
A inceput faza asta cand eram mica si incercam sa-i arat lu' tata ca pot. Pot orice. Stiu, e cliseu faza cu fetita care vrea sa-i demonstreze lu' tata. Eh, dar e adevarata. Si cum omul asta n-a fost in stare sa spuna un BRAVO nimanui, e greu de multumit. Greu de tot. Cand il apuca, vine la mine, imi tranteste o carte pe pat si spune simplu "Cand ai timp". Si eu citesc si stiu ca apreciaza asta. E o chestie intre noi. Doar atat avem. Aceleasi gusturi la carti si muzica. Vaya con Dios si scriitori rusi. Eh, exagerez, nu comenteaza nici la Enya, simfonica, ambientala, nici soundtrack-ul LOTR nu-l deranjeaza, nici cand ma trezesc si-am chef de irish. Dar oricum, ideea e ca asta impartim. Si cartile.
Cand sunt mandra de mine c-am terminat o carte simpatica ma duc la el si-i spun: Citeste asta cand ai timp. De obicei se uita peste ochelari, se zgaieste 2 minute la mine si baga capul sub ziar: Am citit-o cand aveam 15 ani. Si eu ma retrag si el vine peste jumatate de ora la mine cu o carte noua.
Avem genul ala de casa batraneasca, veche. O biblioteca masiva, cat un perete, plina ochi cu volume de tot felul. Prietenii-mi spun ca e ingramadita si intunecata. Mie-mi place. Mie-mi plac casele cu carti. N-as vrea o sufragerie cu plasme si sistem audio de club. Casa mea o sa fie o biblioteca mare. Fara televizor.
Mie nu-mi place sa ma uit la televizor. Deloc. Doar cand ma duceam la Sinaia, intr-o vacanta departe de tot, ma lipeam de omul meu si ne uitam la documentare. Atat. Alea erau singurele scapari. In rest, nimic. Habar n-am ce emisiuni sunt la TV, si nici nu-mi pasa. Habar n-am ce vedete sau ce melodii noi apar. Nici nu-mi pasa. Sunt uneori pe langa discutii, cand ies cu prietenii. Eu ma uit la filme pe tasta. Sunt absolut dependenta de tasta. Dar despre asta data viitoare. Daca-mi aduc aminte.
Cartile merita sa fie iubite. Serios. Nu-s un as al literaturii, desi as vrea. Toate la timpul lor... in timp o fac si p-asta. Rusii imi plac, e o perioda. Dupa Fratii Karamazov mi-am refacut toate contactele din telefon. N-am mai avut nici o Elena, numai Helenka, Irinuska si Alexandrovnici.
O sa-mi treaca, dar pana una alta raman undeva sus.
Acum am o alta perioada. Nu foarte buna. E cazul sa-mi iau cartile si sa redevin eu. M-am plictisit. De mine, de ceilalti, de tot. E momentul sa incep terapia prin carti. In primavara eram intr-o stare d-asta de neom si o prietena mi-a zis:Puric! Imi place omul ala, chiar foarte mult. Si m-am trezit eu razand in masina, incruntandu-ma in metrou, cu ochii rosii la 4 dimineata. Cand ma apuc de o carte care-mi place (mult) sunt ca un copil infometat. Nu o las pana nu termin, nu dorm doua nopti dar tot o termin. Am acum un scriitor spaniol. Stiu, nu suna bine. Nu ma omor dupa spanioli. Poate gresesc, sigur gresesc... Dar mi-a recomandat-o o prietena, si cum ea e cel mai mare critic din lume, am zis ok. Daca a trecut testul "Schicht" e ok. Simpaticuta cartea, o sa va spun si voua de ea. Data viitoare.
Imi plac cartile. Le iubesc. Mult. Imi place sa ma inchid in carti si-mi place de mine acolo. In carti n-am complexe, cu conteaza ca n-am picioare lungi si manute finute, nu conteaza ca n-am nasuc mic mic si dlagut, nu conteaza ca-s baietoaica si critica sau ca rad ca un monstru. In carti sunt eu si atat.
"În bibliotecă nu mai eram eu. Era cineva care citea".Mircea Eliade - Romanul adolescentului miop
Imi place ca in carti ma simt eu. Eu si atat. Si ma simt bine in pielea mea. Nu-s perfecta, si ce? Sunt galagioasa, si ce?! Sunt un monstru uneori, si ce?!
Abia astept sa ma duc inapoi in carti. Abia astept sa ma inchid pe mine intre pagini. Si ce bine e acolo, miroase a acasa. Mie mi-a placut la scoala. Cerneala, foi, creioane, carti si praf. Mie imi plac bibiotecile, librariile, anticariatele, tot ce tine de carti. Odata, de ziua unei prietene, am legat o carte. De fapt un caiet. Foaie cu foaie, am facut coperta de la zero, am imbracat-o in piele, i-am facut si semn. Am mai legat o carte, mai mica, mai putin reusita, fara piele. Am facut-o cadou cu tot ce am scris acolo. O carte a mea. Imprimanta mea stie tot ce-am scris pana atunci.
Cartile imi plac. Mult. Si imi place sa ma inchid intre pagini.

Un comentariu: