Eu atat de banala...

M-am nascut sa fiu banala. Si imi place asta.

M-am nascut sa fiu aiurita, asta ii uimeste pe unii.

Mi se pare atat de nasol sa functionez dupa "TREBUIE", si fac asta doar la munca. In rest, imi ascult inima!

Mi se pare ca m-am nascut sa ii ajut pe altii, pentru ca mereu am timp de altii, dar de mine nu si asta ma enerveaza uneori...

Am realizat ca iubirea nu ma va mai pacali, e interesant sa o poti pacali tu pe ea!!!

M-am nascut sa nu astept un Fat-Frumos perfect, ci sa descopar partile frumaose din asa zisii Feti-Frumosi...camuflati!

Stiu ca fericirea tine doar de mine, la fel si nefericirea. Deci, doar EU aleg!

De mic copil mi-am dorit sa schimb ceva. Habar nu am ce. Dar imi place ca SUNT!

M-am nascut pentru simplu fapt ca nu sunt "oricum, orice, oriunde".

..desi banala, traiesc la cote maxime, si da, m-am nascut sa traiesc banal, dar un banal interesant!

M-am nascut sa fiu copil, sa raman asa, sa am un ras retardat care ii amuza pe cei din jurul meu, oricat de tristi ar fi!

M-am nascut sa fiu puternica, nu femeia din spatele unui barbat puternic. Sau mai rau, amanta unui barbat asa-zis influent. M-am nascut sa fiu eu influenta prin insasi banalitatea pe care o transmit!

M-am nascut sa fiu prietena, iubita, amanta, sora, sotia unui singur barbat la fel de banal ca si mine!

...sa fiu mama unor copii, altfel...pentru simplu fapt ca vor avea o mama banala!

Desi ma scald in banalitatea, am un "ceva". Un "ceva" pregnanat...dar sunt BANALA pentru ca ochii mei nu au vreo culoare speciala, trupul meu nu e modelat de bisturiu, nici macar de natura nu e modelat, e modelat de insasi neatentia mea, de lenea si oboseala care unoeri imi fura vremea!

Nu am nimic deosebit. Pasesc pe strada la fel ca toate femeile pe care le vezi. Imbracata in blugi. Incaltata mai mereu in tenisi. Uneori mai port fusta si cizme. Ma diferentiaza de celelalte "ele", unele trasaturi pe care le am de la ai mei, uneori machiajul. Mereu intr-un mod la fel da banal cum sunt, o sa ma gasesti cu sal la gat. Ador piesa asta din vestimentatia mea.

M-am nascut sa ma conduc pe mine. Doar pe mine. Nu am stiut niciodata sa fiu sef sau sa invat sa am aptitudini de sefa, dar simt ca ma pot conduce atat de bine pe mine, incat uneori ma uimeste cat de bine imi iese.

M-am nascut sa iubesc nebuneste, atunci cand o fac; apoi, tot eu sunt cea care nu poate sa-l faca pe un barbat sa spuna ca sunt viata lui, dar paradoxal, eu sunt cea care il pune in mijlocul universului meu. Si apoi, eu sufar, iubirea se ascunde, el pleaca si eu ma ridic. Sunt puternica, doar!

Si uite asa, EU, MONICA, ma maturizez. Daca imi doream sa schimb lumea. Sa schimb oamenii. Sa ii fac buni. Sa ii fac frumosi, sa ii fac iubitori...acum imi caut locul meu in lumea asta imensa. Imi caut o casuta mica in care sa ma simt ACASA. Functioneaza instincul feminin din mine. Urla chiar!

Nu sa devin celebra, sa ma iubeasca intreaga lume. Am nevoie sa fiu iubita de putinii oameni pe care ii iubesc si eu. ..si atat! Asta e de ajuns.

Nu sa fac cariera si sa am succes nebun, ci sa fac cu o placere nebuna ceea ce imi place. Si sa ajung acasa de la munca fericita...si sa-mi zici: "imi place ca pot sa schimb ceva in mine pentru ca fac ceea ce imi place!"
.......

M-am nascut sa fiu banala. Dar un altfel de banal. M-am nascut exact pentru simplu fapt ca nu imi doresc sa ma schimb pentru nimic si nimeni in lumea asta. CA IMI PLACE CAT DE BANALA SUNT!