Cu Adrian Păunescu într-o cameră de hotel

Locuiam în centrul oraşului într-o casă naţionalizată şi aveam o vecină cu mult lipici la sexul foarte puternic. Medici, actori, activişti de partid, căzuseră pe rând în aşternutul scrobit al frumoasei alogene. Îi voi spune Dora.

Dar cum unii bărbaţii îţi lasă amintiri pentru toată viaţa, un medic i-a făcut un copil din flori, şi-a luat pălăria şi şi-a văzut de drum. Nimeni n-a crezut-o că tatăl copilului este chiar importantul doctor B până când n-am ajuns cu o consultaţie în cabinetul vestitului doctor. Atunci, cunoscând bine copilul, am recunoscut fără dubiu tatăl.
Deşi un copil din flori prin ’74-’75 era un stigmat greu de dus, Dora a născut. Copilul fiind blond i-a adus o mare bucuriei vecinei, cam prea bruneţică din naştere şi copilul a fost crescut ca un bulgăraş de aur. Vecina bunică, mare gospodină a gătit şi-a copt cu mare drag pentru blondul nepot. Dar, odată cu trecerea timpului, copilul nici nu vorbea, nici nu mergea. Au alergat cele două vecine cu băieţelul în toate părţile, la Brăila şi Bucureşti, dar diagnosticul de encefalopatie le-a spulberat toate speranţele. Copilul era frumos foc dar…
Mulţi au fost cei care le-au sfătuit să dea copilul la un cămin de handicapaţi, dar mama şi bunica au făcut toate sacrificiile pentru băiatul bălai. Bunica a mers la serviciu, mama a stat acasă să-l crească pe Auraş. Autorităţile comuniste nu recunoşteau că în România s-ar naşte handicapaţi, aşa că Dora n-a primit ajutoare pentru creşterea copilului, neavând niciun venit în afară de modestul salariu de muncitoare al bunicii. S-au culcat câţiva activişti cu ea, i-au promis marea cu sarea, apoi s-au spălat pe mâini.
Tânăra vecină, încă frumoasă foc, a fost căutată asiduu de masculi cu hormoni zglobi şi fără chef de obligaţii. Iubăreaţa Dora mai primea un pachet de ţigări ori de cafea sau o ciocolată dar nu avea tarif.
La venirea Cenaclului la Brăila, mulţi se duceau la hotelul Traian să-i ceară lui Păunescu butelie, serviciu, apartament sau dreptate în relaţiile cu autorităţile comuniste. Cineva i-a sugerat Dorei să-ncerce şi ea la hotel.
-Am auzit că lui Păunescu îi plac femeile- zice persoana: tânără eşti, frumoasă eşti, te-ai culcat cu toată Brăila. Culcă-te şi cu Păunescu să-ţi facă pensie pentru băiat!
S-a elegănţit vecina şi s-a dus la hotelul Traian. Era de-a casei în barul hotelului şi l-a rugat pe barman s-o ajute. Barmanul a luat actele medicale ale copilului şi a intrat în biroul directorului hotelului. A venit rapid cu răspunsul: “la 11 noaptea vii în apartamentul prezidenţial la etajul 12″.
Dora fusese cu un iubit important într-o cameră a hotelului dar ideea de-al întâlni pe Păunescu în apartamentul prezidenţial o intimidă. Deşi era permanent dichisită şi parfumată, se toaletă cu grijă şi, emoţionată foc, plecă la hotel cu vreo oră mai devreme, deşi locuia la trei minute de centru oraşului unde se afla hotelul.
Urcă cu liftul hotărâtă să-i lase poetului o amintire ca de la Tanti Elvira. Ciocăni la uşa apartamentului şi intră scoţându-şi eşarfa cu un gest teatral. Poetul o invită amabil să se aşeze dar Dora rămase înţepenită în mijlocul camerei: în jur erau vreo 20 de persoane. S-a aşezat în sfârşit la insistenţele poetului. Le-a rezolvat problemele unora, dar în cameră intrau mereu alţii. I-a venit şi ei rândul, poetul a luat nişte acte de pe o măsuţă şi i le-a înmânat: ”Ţine decizia pentru o pensie de 700 de lei pentru copil şi nu dispera! Ştiinţa avansează! Poate în viitor medicii vor putea să reprogrameze creierul copilului tău. Felicitări pentru sentimentul intact de mamă!”
Dora s-a întors acasă cu lacrimi în ochi şi mi-a ciocănit la uşă:
-Trebuie să-ţi spun! Am fost la el în apartament! A fost pentru prima dată când un bărbat m-a tratat ca pe o mamă şi nu ca pe o curvă. Uite pensia: 700 de lei!
-Şi nu te-ai culcat cu el?
-Aş fi vrut eu, dar cum era să-i dau afară pe ăia 20-30 de inşi care voiau casă sau butelie?
-Păi nu puteai să rămâi la urmă? Care urmă dragă, că ieşea unul şi intrau doi! Cred că nu termină până la Revelion! Lasă că-i pun mâine o lumânare la Biserica Greacă!

3 comentarii:

  1. Ma asteptam la acest deznodamint ca, fiecare a gindit dupa cum ii era ocupatia. Amindoua articolele mi-au placut. Te sarut,pa
    Odorica

    RăspundețiȘtergere
  2. Doina, copila Mea,

    Esti placuta vederii Mele. Ai har si umor. Indiferent ce scrii, vobele tale se transforma in aur. Scrie! si prin asta arata-le tuturor ca Dumnezeu te iubeste si ca nu-si va lua niciodata fatza de la tine. Am zis!

    RăspundețiȘtergere