Eu sunt Dumnezeu

-”Eu sunt Dumnezeul… iui Avraam,… lui Isaac şi… lui lacov” (Exod 3:6)-

Astăzi suntem condiţionaţi să gândim în termenii gratificării imediate. Suntem generaţia liftin-gurilor faciale făcute în pauza de prânz şi a mesajelor electronice; urâm să aşteptăm. Gândeşte-te când a trebuit ultima oară să aştepţi să primeşti ceva prin “poşta melc” sau să stai la rând la un ghişeu. Un lucru îl pricepem greşit: aşteptăm ca ceea ce Dumnezeu iniţiază prin noi să fie ter­minat, iar noi să fim prin preajmă pentru a vedea rezultatele finale. Nu ne place când El hotărăşte să-şi continue lucrarea printr-o altă persoană sau mai rău, printr-o altă generaţie! Dar aşa lucrează Dumnezeu.

Când Dumnezeu îţi descoperă ceva, de obicei o face în tiparul a ceea ce s-a întâmplat deja înainte ca tu să apari în scenă. El i-a spus lui Moise: “Eu sunt Dumnezeul… lui Avraam, lui Isaac şi… lui Iacov”. Dumnezeu făcuse anumite promisiuni strămoşilor lui Moise cu sute de ani în urmă şi acum era vremea ca Moise să-şi ocupe locul în planul lui Dumnezeu. Când accepţi că eşti un mic inel dintr-un lanţ mai mare poate te simţi umilit, dar odată ce Moise a înţeles lucrul acesta el a putut să se integreze şi să facă parte din ceva mai mare decât el. “Nici cel ce sădeşte, nici cel ce udă nu sunt nimic; ci Dumnezeu, care face să crească. Cel ce sădeşte şi cel ce udă, sunt tot una; şi fiecare îşi va lua răsplata după osteneala lui” (1 Corinteni 3:7-8). Este uimitor ce poţi face când nu te interesează cine duce torţa peste linia de sosire.