Legalizarea incestului



Asta pentru că Noul Cod Penal a fost adaptat la valori europene. Astfel, relaţiile între rudele de gradul întâi nu vor mai fi condamnate. Medicii spun că pot exista efecte nedorite, copiii rezultaţi din astfel de relaţii pot dezvolta malformaţii.
În acest moment relaţiile sexuale între părinţi şi copii sau între fraţi şi surori reprezintă o infracţiune şi se sancţionează conform Codului Penal în vigoare. “Săvârşirea acestei infracţiuni este sancţionată cu o pedeapsă privativă de libertate între 2 si 7 ani. Potrivit politicilor legislative elaborate de Ministerul Justiţie în noul cod penal care va intra în vigoare în 2013 această infracţiune nu se mai regăseşte”, a declarat Cătălin Dumitraşcu, avocat.
Cu alte cuvinte, relaţia sexuală între tată şi fiică, spre exemplu, de comun acord, nu mai este pedepsită. Reprezentanţii Bisericii spun că decizia este aberantă.
“Este un lucru strigător la cer, lucrul acesta dă definiţia că societatea a luat-o razna. Trebuie să existe nişte rânduieli care să vestească lumii că este în neregulă. Şi că există nişte fapte pe care Însuşi Dumnezeu le pedepseşte în raţiunile Lui”, a spus preotul Lucian Grigor.
Dincolo de alinierea la valorile europene, medicii spun că pot exista efecte nedorite, copii rezultaţi din astfel de relaţii pot dezvolta malformaţii.
“Asemenea lucruri duc la atenuarea şi la atentatul genetic al zestrei genetice al fiinţei umane. Deci una peste alta este foarte clar că incestul produce şi atentează calitatea fiinţei umane”, a declarat Dan Manui, medic legist.
Nici majoritatea românilor nu consideră că această decizie este bună.
“Mi se pare o anomalie, pentru că incestul a fost condamnat şi în carţile religioase, în noul şi vechiul testament, în dreptul roman, de toate instanţele morale”, a spus un bărbat.
Modificarea este practic o adaptare la alte coduri penale deja existente în Franţa, Spania sau Portugalia. http://www.rtv.net

Interviu cu RAKU


Inedit: Interviu cu Raku refuzat de „șefii” publicațiilor mari pentru adevăruri ce deranjează


Articolul de mai jos a fost refuzat de un cotidian de mare tiraj, dupa ce un reporter il solicitase. A fost respins de “sefi” pe motiv ca, publicatia ar putea primi amenda pentru ca interviul ar cuprinde afirmatii ce pot ataca o anumita etnie. Ceea ce este fals si poate constata oricine parcurgand interviul.
Istoria românilor, muzica rap, Roşia Montana sunt doar câteva subiecte despre care raku a decis să vorbească într-un interviu controversat. De ce controversat? Pentru că a fost refuzat de un cotidian de mare tiraj din România.
BVP: Ai lansat, de curând, un album cu titluri noi, dar numit şi „remix collabos”. Poate fi văzut ca un best of? Dacă da, ce reprezintă etapa aceasta în cariera ta?
raku: „Fuzionare (remix collabos)” este un amestec de versuri din anumite colaborări şi proiecte mai vechi şi câteva texte neapărute pe materiale audio, înregistrate pe instrumentale noi. Ceea ce este cel mai bun din totul făcut, decid ascultătorii. Etapa aceasta reprezintă continuitate în muzică, reamintind unele versuri „valabile ş-azi”, dar coincide cu acea cotitură, sugerată mai demult în cateva interviuri şi în piesa „la macaz”, pe care am tot amânat-o datorită tensiunilor din exterior care m-au afectat astfel încât să fac muzica de pe ultimele trei materiale în strânsă legatură cu celelalte solo-uri din trecut.
BVP: Într-o piesă mai veche spui: „Scriu piese fără să înjur de vreo 10 ani, da-s cenzurat diplomat şi difuzat cam rar.” La ce fel de cenzură te referi?
raku: Îi spuneam bătrânului domn Tatulici, invitat fiind în emisiune, puţin după 15 ianuarie 2012, că problemele României actuale încep nu din perioada ’89, ci chiar de pe vremea lui Codreanu, pe vremea mişcărilor sioniste, poate chiar mai din spate… Când a auzit cuvintele acestea a dat subit legătura în piaţă şi mi-a spus că sunt „tânăr”. Ca să înţelegem la ce fel de cenzură ma refer continui un pic: problema românilor, în afară de lenea de pe alocuri, a fost mereu mână în mână cu trădarea, laşitatea, necinstea, vânzarea ţării, adica vânzarea muncitorilor, infrastructurii, clădirilor, a bogăţiilor naturale şi a „prostimii” către straini, dezbinarea, exploatarea aproapelui etc.
O oligarhie de boieri autohtoni, ciocoi vechi, pentru a trăi neconform cu voia Tatălui Nostru, într-un paradis propriu, s-au pus bine cu nişte „organizaţii internaţionale” furând împreună poporul român. Încât să le fie lor bine şi celorlalţi rău. Urmaşii lor, ciocoii noi, actualii demnitari (1989-2012) continuă azi dezmăţul acesta la umbra legilor lor, tot pe cârca celor mulţi. Piesele mele, deloc vulgare comparativ cu reclamele româneşti de tot soiul, deranjează pentru că ating şi astfel de personaje, probleme, adevăruri.
Cenzura e tacită, subtilă, pasivă; se invocă scuze prin alte motive decat cele reale. Altfel de ce nu ar difuza televiziunile piesa „căutând” – raku feat. Ombladon? Sau retoric: credeţi că mă va mai invita vreodată televiziunea aceea la vreun interviu? Nu i-am jignit cu nimic dar probabil că se tem să audă masele adevărul despre unele lucruri.
BVP: Ai avut patru albume care au format un întreg, „În mediu vitreg” „Rezistenţa” „Emite semnale” „În altă frecvenţă”. Vei continua în acelaşi stil?
raku: Cu „În altă frecvenţă” a fost o potrivire interesantă. Denumirea era vizată de mai demult să poarte numele unui proiect audio. „Fuzionare” de asemenea nu are mare legătură cu celelalte titluri. Cât despre stil – variază după cum îmi place şi după cât pot eu să-l variez.
BVP: Ce proiecte ai în lucru?
raku: Vreau să onorez toate colaborările restante colegilor către care mai am această datorie. O parte dintre ele sunt deja scrise şi se vor auzi curând. Apoi voi accepta colaborari mai rar şi în condiţii speciale. Obişnuiesc să nu vorbesc despre planuri / proiecte viitoare. Dar ţin să le mulţumesc oamenilor care mă susţin financiar pentru că ma ajută să continui!
BVP: Unul dintre colegii tăi de breaslă, Cedry2k, a declarat că se retrage din muzică, după 12 ani de activitate. Cum vezi tu decizia?
rakuCedry2k mi-e un om foarte drag pe care cred că-l înţeleg foarte bine. IÎ respect gândirea şi deciziile. Nu sunt în măsură să i le comentez.
BVP: În ce etapă se află acum muzica rap?
raku: Mă depăşeşte întrebarea. Muzica rap e vastă, diferită de la cântăreţ la cântăreţ.
BVP: Există două tabere în hip-hop: muzica de la tv şi cea „fără timbru”. Ce ar trebui să ştie oamenii care ascultă muzica difuzată la tv?
raku: Nu cred că există împărţiri exacte. Totuşi pe unele posturi am mai auzit şi piese provenite de la independenţi. Tendinţa asta de a vinde doar prostituţie la tv, ori elimină definitiv rap-ul autentic din grile, ori îl mixează cu genul de mizerie pe care o cântă diferite starlete americane, pretinzând ca aşa a „evoluat” hip-hop-ul. În aceste condiţii underground-ul va continua să existe numai dacă publicul lui va fi numeros şi mobilizat să-l susţină.
BVP: Ce părere ai despre genurile muzicale promovate pe posturile tv şi la radiouri?
raku: Cred că e o mare diversitate oferită, menită să menţină ignorantul în ignoranţa-i veşnică. Dar după cum am zis mai sus, există şi excepţii: posturi care difuzează muzică clasică, populară, psaltică, emisiuni cu tematică muzicală specifică etc.
BVP: Dacă ai fi la conducerea ţării, care ar fi prima schimbare pe care ai face-o?
raku: Pai cu gândirea mea, să rezist preşedinte o zi, fără să mă împuşte serviciile secrete unioniste sau imperialiste mi-ar trebui o armată de daci superantrenaţi, ordonaţi, educaţi până la nivelul comunicării telepatice, mare cât armata Chinei dar cu dotare, mentalitate şi apucături de Jedi, bazate pe Forţă, din aceea nu pe sistem turbo. Ceea ce e o utopie bineînţeles, la fel ca simpatica şi nevinovata sintagmă „raku preşedinte!”, dacă tot glumim. Telepatic zic, cât să fim toţi într-un gând, şi gândul acela dacă nu e pe placul lui Dumnezeu, de la El, ori cu El, nu mi-aş dori să fiu nici măcar la conducerea unui palier al unei scări de bloc.
BVP: Transmiţi mesaje sociale, religioase, politice, conspirative. Cum îi schimbă muzica ta pe oameni?
raku: Mesaje conspirative transmit conchistadorii aceia cu firmă canadiană care vor să otravească pânza freatică a României, începând cu dezastrul de la Roşia Montana, nu eu. Conspirative pentru că au şpăguit diverse vedete şi oameni influenţi dar ignoranţi, să le susţină cauza, care e în fond criminală.
Eu transmit mesaje sociale: locuitori ai Roşiei, o să muriţi otrăviţi voi, copiii şi nepoţii voştri odată cu apele României, pentru câteva salarii pe care vi le aruncă în bătaie de joc nişte oameni care se închină la profit!
Mesaje politice: dacă vreţi să faceţi minerit cereţi împreună autorităţilor române să deschidă o mină clasică (fără exploatare prin cianuraţie) gestionată de statul român şi mineriţi până vi se face rău! Dar o să aveţi ce bea, fără să vă crească pene, coadă sau fără să vă cadă dinţii de tot, de la vârsta liceului.
Doamne dă-ne minte şi ajută-ne să fim un popor de oameni buni, care să nu ne mai vindem ţara şi semenii străinilor, să nu ne otrăvim unii pe alţii şi nici alţii să nu ne otravească pe noi! Amin! Acestea fiind mesajele religioase. Cum îi schimbă muzica mea pe oameni, trebuie să aflăm de la ei.
Am fost odată la Roşia şi un gospodar de acolo peste curtea căruia prăvăleau ăştia bolovani cu excavatorul, ca să-l strămute, mi-a vorbit cu lacrimi în ochi. Am văzut în el toată suferinţa Daciei de la Burebista până la fratele Carbon. Oamenii aceia mi-au dat să beau lapte de la vaca lor şi să mănânc legume crescute în curţile lor. Şi azi toţi lucizii vin să-mi spună că nu e solul fertil pentru agricultură şi ei dacă nu mineresc, mirene vin reni… simpatici precum domnul preşedinte Constantin Contac la interviu; căutaţi-l pe YouTube!
BVP: Trăiesc rapperii în concordanţă cu mesajele pe care le transmit, mai ales în cazul tău?
raku: Eu nu ştiu cum trăiesc rapperii pentru că nu merg nici cu sorcova nici cu patrafiru’ prin casele lor. De jignit nu v-am jignit şi nici ipocrit nu sunt. Atunci când faci un enunţ îndemnând la bine sau amintind bunele percepte şi deodată faci şi tu o greşeală, toţi limitaţi te arată cu degetul. Că şi când tu eşti sursa acelor percepte; şi după bibilica unora ele nu mai sunt valabile pentru că tu, un om obişnuit, faci şi tu unele greşeli la rândul tău, deşi teoretic le condamni. Săracii! Şi mai există şi nişte nesimţiţi frustraţi rău, care o caută cu lumânarea intenţionat şi cum le dai un capac să-şi revină, încep să strige din fustă: „au, au, m-a bătut pacifistul!!!”
BVP: Ce ai învăţat tu din muzica pe care o faci?
raku: Metrică, armonii, versuri etc.
BVP: Dintre toate mesajele tale, care e cel mai important care ar trebui să ajungă la publicul larg?
raku: „Vezi că-n Noul Testament, ai tratamentul de studiu!” e unul dintre mesajele importante. Cel mai, cea mai, cei mai, sunt copilării.
BVP: Care e cea mai mare problemă a românilor în momentul de faţă?
raku: Păi unele dintre cele mai mari le-am subliniat răspunzând la a doua şi a zecea întrebare, mai sus. Sunt pe cât de vechi pe atât de actuale. Mulţumesc!
http://brasovpress.ro/ 

Un banc.....


 Viorico, stii ca Bula e la spital?
- Nu se poate! L-am vazut ieri la brat pe bulevard cu o femeie foarte frumoasa!
- Exact. L-a vazut si nevasta-sa!

Lider KKK

Un lider KKK candideaza pentru functia de serif in Idaho din partea Partidului Republican (VIDEO)

autor: FrontPress 31.03.2012
Americanul Shaun Winkler, fost membru al organizaţiei Naţiunile Ariene şi lider al Ku Klux Klanului, a anunţat că doreşte să ajungă şerif în districtul rural Bonner din Idaho, situat în apropiere de graniţa canadiană. Acesta a stârnit un val de reacţii în presa locală când a anunţat că va candida pentru această funcţie din partea Partidului Republican la alegerile din luna mai.
“Dacă voi fi ales şerif, nu voi acţiona pe baza stereotipurilor rasiale. Fiind implicat în mişcarea albă, ştiu ce înseamnă să fi etichetat abuziv de autorităţi”, a spus bărbatul de 33 de ani. În plus acesta a mai declarat că nu urăşte alte rase ci doar consideră că ar fi în beneficiul tuturor dacă oamenii ar trăi segregaţi.
Campania lui Winkler se axează în principal pe politici de combatere a infracţiunilor sexuale şi de limitare a influenţei federale asupra autorităţilor locale. Sursa: FrontPress.ro
 

Infrangerea de la Turtucaia

TURTUCAIA: Infrangerea despre care nu se vorbeste

autor: FrontPress 31.03.2012

Victoriile emblematice de la Marasti, Marasesti si Oituz au impletit pe veci in constiinta romaneasca aceea infatisare a ostasilor bravi si darzi care se ridica si se opun cu abnegatie unui dusman necrutator. Impinsi in prapastie, au gasit in ei taria de a se agata cu ferocitate de ultima palma de pamant romanesc, faptele lor eroice statornicindu-se in mintea si inima oricarui roman. Nu putine au fost elogiile primite de armata romana pentru victoriile de-a dreptul uimitoare din Triunghiul Mortii, iar memoria lor inca trezeste sentimente vii la aproape un secol de la infaptuirea lor. 
Insa, nu putem uita nicicand ca in spatele acestei trepidatii, a acestei imagini romantice a acelor lupte s-a aflat sacrificiul de sine al nenumarati barbati, dar si femei, oameni care au imbratisat moartea pentru mai binele poporului. Suntem obligati astfel sa ne asumam datoria comemorarii, dar si pastrarii in memorie a celor cazuti, in semn de multumire si gratitudine pentru jertfa facuta. Dovedim ignoranta cand valorificam mai mult un sacrificiu in dauna altuia, din simpul motiv ca intinam in acest fel amintirea altor mii care si-au nenorocit vietile in lupte pierdute, pastrate in tacere.
De aceasta din urma suntem vinovati, deoarece preferam sa ne retragem in momentele cu adevarat glorioase, cele care ne fac sa ne simtim bine ca suntem romani si sa intoarcem spatele, sa renegam atatia ostasi care si-au gasit sfarsitul invinsi.
Un punct de cotitura
Turtucaia a fost cumpana, a intors sortii impotriva Vechiului Regat in Primul Razboi Mondial, distrugand moralul populatiei si aruncand armata intr-o debandada pana in lunile de vara ale anului urmator. Peste 28.000 de soldati au fost luati prizonieri si inca aproape 8.000 au fost ucisi sau raniti, intr-una dintre cele mai mari infrangeri suferite de tara noastra.
Europa de Est, intre diplomatie si razboi
In urma interventiei romanesti impotriva Bulgariei in timpul celui De-al Doilea Razboi Balcanic din 1913, importantele orase Turtucaia si Silistra, impreuna cu intreaga regiune de sud a Dobrogei, au trecut in interiorul granitei noastre. La scurt timp, incep si lucrarile de intarire, pozitia lor fiind foarte favorabila armatei romane in cazul reizbucnirii conflictului cu tara vecina.
Inca doi ani de la inceperea Primului Razboi Mondial, Romania a ramas neutra, acceptand abia in 1916 sa intre de partea Antantei, care promitea, printre altele, cedarea Transilvaniei pana la Tisa si a intregului Banat in caz de victorie aliata.
In acest rastimp, la sud de noi, bulgarii se aliasera cu Puterile Centrale inca din vara lui 1915 si deja participasera impreuna cu armatele germane si austro-ungare in luptele ce au sfaramat Serbia.
Intr-o incercare esuata a Antantei de a inlatura din presiunea Puterilor Centrale si sperand astfel in salvarea Serbiei, are loc deschiderea Frontului de la Salonic, campanie care a angajat o mare parte a trupelor bulgare pentru restul razboiului.
O alta componenta importanta, sub forma Armatei a 3-a sub comanda lui Stefan Toshev, era dislocata pe linia Dunarii, pentru a proteja frontiera de nord cu Vechiul Regat, ale carui negocieri cu Puterile Centrale nu aveau rezultatele scontate.
In conditiile apropierii tarii noastre, in schimb, din ce in ce mai accentuate cu Antanta, se creeaza de urgenta un grup de armate comandat de August von Mackensen, cu elemente ale Armatei a 3-a care cuprindea Divizia 4 Infanterie Preslav, Brigada 1 Infanterie si un detasament mixt germano-bulgar, care asteptau deschiderea ostilitatilor in orice moment.
La 17 august 1916, guvernul roman semneaza oficial conventia de alianta, iar la mai putin de doua saptamani este declarat razboi Austro-Ungariei, armata incepandu-si ofensiva printr-o serie de atacuri de-a lungul muntilor Carpati in Ardeal.
Drept raspuns, alaturi de Austro-Ungaria si Germania declara razboi Romaniei si abia cateva zile mai tarziu si Bulgaria, fapt ce a surescitat spiritele in cadrul Puterilor Centrale.
Planurile de campanie
Initial, Mackensen planuia sa atace simultan si Turtucaia si Silistra, dar la indemnurile generalului Toshev a optat pentru combinarea acestor forte si folosirea lor intr-un singur asalt naucitor.
De cealalta parte, apararea sudului Romaniei a revenit Armatei a 3-a (n.r. a nu se confunda cu cea bulgara) care se afla sub comanda generalului Mihail Aslan si avea trei mari obiective.
Respingerea oricaror atacuri date inspre Dobrogea, impiedicarea traversarii Dunarii de catre inamic si mentinerea oraselor Turtucaia si Silistra. Turtucaia, punctul nevralgic al defensivei romanesti de pe Dunare, era aparata de generalul Constantin Teodorescu cu Divizia 17 Infanterie.
Un poet pe campul de batalie
Conditia Diviziei 17 Infanterie era sub standarde, cuprinzand unitatile cele mai prost instruite si echipate. Participant la acele lupte, George Toparceanu rememora in “Amintiri din luptele de la Turtucaia” ca “Infanteristii erau toti rezervisti sau militieni, unii concentrati inca de pe iarna, in cea mai mare parte oameni trecuti de patruzeci de ani… In ochii lor nu citeai dorul tineresc de acasa, ci numai grija mohorata si senina de nevasta si copilasi, parasiti fara sprijin, cine stie unde, in mijlocul unei gospodarii darapanate.”
Tot acesta spune mai incolo “Erau mai ales tarani de prin judetele de camp ale Munteniei, cei mai oropsiti dintre toti. Ma uitam la ei cu strangere de inima. Nu se potriveau deloc cu imaginea ostasului roman, de acum si de pe vremuri, asa cum mi-o zugravise in suflet stralucitoarele defilari ale regimentelor gatite de parada”.
Fortareata de pe Dunare
In timp ce generalul Aslan se mandrea ca “Turtucaia c’est notre Verdun” lucrarile continuau intr-un ritm atroce. Iarasi Toparceanu ofera detalii “In ziua din urma, odata cu apropierea primejdiei, numarul lor fusese sporit cu vreo doua sute de turci de prin imprejurimi, care, sub paza soldatilor nostri, carau betonul framantat de o masina galagioasa si il turnau in doua imense gropi cilindrice, unde trebuia sa fie asezate tunurile. Dupa cate auzisem, lucrarea incepuse inca din martie, dar se taraganase pana acum, in zilele mobilizarii.”
Existau trei sectoare principale, Staro Selo, Daidir si Antimovo, care se bazau pe un numar de redute intinse de-a lungul liniei principale de aparare. Linia intretaia sectoarele, iar capetele acesteia se ancorau pe o parte si de cealalta a Dunarii, formand un semicerc.
In fata liniei principale era una avansata, iar in spatele ei exista o linie de aparare secundara care cunoscuse doar lucrari superficiale. Redutele erau legate intre ele cu transee, dar o mare parte nu ofereau un adapost indestulator.
In cazul unei incercuiri, Turtucaia era izolata, neexistand un pod care sa o lege de malul stang al Dunarii, insa, pe fluviu, contraamiralul Nicolae Negrescu avea la dispozitie peste o duzina de monitoare, vedete si canoniere pentru foc de sprijin.
Piesele de artilerie concentrate in Turtucaia, spune Constantin Kiritescu, aminteau mai degraba de un muzeu in aer liber, fiind invechite, unele datand de pe vremea Razboiului de Independenta. Nici numarul lor nu era prea mare, cele peste o suta de piese fiind de neajuns pentru acoperirea unui front de 30 de km.
Apropiindu-se ziua atacului au loc concentrari de trupe la frontiera. Era numai o problema de timp pana cand Batalia pentru Turtucaia incepea. Bulgarii, dar si germanii, au adus pe campul de lupta 39 de batalioane, insumand 55.000 de oameni, cu 22 de baterii de artilerie si 56 de mitraliere, iar armata romana avea 19 batalioane, insumand 39.000 de oameni, cu 25 de baterii de artilerie si 66 de mitraliere.
In contextul trecerii Romaniei de partea Antantei si al inceperii operatiunilor militare impotriva Austro-Ungariei pentru recuperarea Ardealului, trupele Puterilor Centrale de la sud de Dunare, majoritar bulgare, sub comanda lui Mackensen, planuiesc o contraofensiva devastatoare.
Primele confruntari au loc pe 31 august cand pichetele de graniceri sunt lovite de gloantele mitralierelor inamice.
Granicerii se retrag catre satele Turcsmil si Senova, iar atacul dat de Regimentul 36 Infanterie dinspre Staro Selo au impins elementele inaintate ale armatei inamice, refacand astfel integritatea frontierei.
Abia in ziua urmatoare Guvernului Romaniei ii este prezentata declaratia de razboi, ca in noaptea de 1 spre 2 septembrie sa aiba loc ofensiva, Turtucaia fiind incercuita si toate cele trei sectoare ale fortaretei atacate.
Intre timp, generalul Aslan, cel care trebuia sa coordoneze operatiunile militare romanesti in sudul tarii, se afla in Bucuresti jucand carti la Jockey Club, locul de adunare al elitei tarii.
Tunurile infernale
Atacul dat in miez de noapte a surprins aparatorii, acestia parasindu-si pozitiile, fiind stapaniti de o frica infioratoare. Cand s-a crapat de ziua, bulgarii au reinceput asaltul, fiind sprijiniti si de artilerie. Superioritatea tunurilor bulgare era evidenta, batandu-le in raza si precizie pe cele romanesti. Nu de putine ori aceastea au fost incadrate de obuzele inamice si au trebuit mutate pentru a nu fi distruse.
Impactul psihologic al artileriei bulgare s-a dovedit de nesuportat, pentru unii dintre ostasi fiind prima oara cand auzeau detunatura acestor arme. Panica s-a raspandit repede in randul trupelor din sectorul Daidir si s-au retras pe linia principala. In cazul sectorului Antimovo aceasta s-a facut fara lupta. Numai sectorul Staro Selo rezista pe vechul alianament, pe linia avansata.
Atacul a incetat spre seara, fiind respins in cele din urma cu mari dificultati, dar nervii i-au lasat pe multi dintre ostasii romani. In cursul acelei nopti cantitati impresionante de munitie au fost epuizate, aparatorii deschizand focul la cele mai mici zgomote, temandu-se ca inamicii vor lansa un alt atac la adapostul intunericului. Spaima noptii precedente era inca proaspata.
Flota dunareana se impune
Pe 3 septembrie bulgarii inainteaza dinspre Turcsmil si Senovo spre sectorul Staro Selo, dar artileria nu reuseste in a distruge gardurile de sarma ghimpata, fiind intampinati in schimb de mitralierele si pustile romanesti de pe baricade. Monitoarele de pe Dunare supun unui dezlantuit foc armata inamica si pe seara orice atac este oprit, bulgarii avand pierderi insemnate.
Un ordin de neinteles
Intr-o miscare controversata, colonelul Nicolescu, comandantul sectorului Staro Selo, isi retrage oamenii crezand ca acestia nu vor mai rezista unui atac pe linia avansata, ordin la care isi da acordul si generalul Teodorescu.
Dupa o zi de lupta in care ostasii se descurcasera admirabil au privit cu mahnire cum sunt nevoiti sa se replieze si ei pe linia principala, demoralizandu-i si mai mult.
Bulgarii ofera un ragaz aparatorilor, oprind orice atac in ziua de 4 septembrie. In schimb se folosesc de acalmia luptei pentru a-si intari pozitiile cucerite de-a lungul frontului, pregatindu-se pentru un nou atac. Baloanele si avioanele de recunoastere survolau teatrul de operatiuni pentru a depista punctele slabe in armura Turtucaiei.
Intaririle generalului Aslan
Chiar daca luptele din 2 si 3 septembrie au rezultat in pierderi neglijabile de partea romana, slabiciunea corpului ofiteresc a dat nastere unei nervozitati, a unei neincrederi in randul trupelor fata de nu doar aptitudinea comandantilor si capacitatii lor de a ii conduce, dar si fata de propria lor putere combativa. Dusmanul li se parea implacabil.
Aceasta stare tensionata era adancita si de cererile constante ale lui Teodorescu de a primi intariri. Intr-un tarziu, de la Bucuresti, generalul Aslan, dupa ce incurajeaza si linisteste spiritele la Marele Cartier General asigurand ca situatia este sub control, trimite Divizia 15 Infanterie catre Turtucaia.
Insa urgenta efectuarii ei trada incordarea care pusese stapanire in final pe comandantul Armatei a 3-a. Din capitala sunt rechizitionate vehicule, trupele fiind transportate in unele cazuri si in ambulante pana aproape de Turtucaia.
Orice avantaj oferit de acest ajutor a fost nulificat de traversarea inceata pe Dunare a ostasilor, care s-a facut de-a lungul a doua nopti, intre 3 spre 4 si intre 4 spre 5 septembrie.
Reluarea atacurilor inamice
De-a lungul zilei de 4 septembrie au loc miscari de trupe inamice in pregatirea unui nou atac. Un detasament german ocupa stanga frontului, Divizia 4 Preslav centrul si Divizia 1 Sofia dreapta.
In dimineata de 5 septembrie artileria bulgara a inceput iarasi sa rasune concentrandu-se pe centrul apararii, anume sectorul Daidir. Dupa doua ore de baraj neintrerupt trupele inamice ataca in aceasta zona, dar generalul Teodorescu in loc sa intaresca zona cu trupele Diviziei 15 Infanterie, le trimite in sectorul Staro Selo.
Totusi, ordona reamplasarea unei baterii de artilerie performante de 105 mm in sectorul luat cu asalt. Tirul ei face ravagii in valurile de oameni care atacau redutele, dar atunci cand ramane fara munitie, tunurile sunt retrase.
Aproape imediat una dintre redute este coplesita, in ciuda efortului ofiterului rezervist Nedelcu Lixeanu, care isi conduce oamenii intr-o ultima lupta disperata. Dupa ce aceasta pica si redutele inconjuratoare o urmeaza.
Locotenent-colonelul Popescu incearca un contraatac cu rezervele pe care le avea la dispozitie din cadrul regimentului sau pentru recuperarea redutelor, dar esueaza, el insusi fiind ucis.
Si in sectorul Antimovo sunt atacate redutele. Locotenentul Titus Axente coordoneaza apararea uneia si o protejeaza cu succes timp de cateva ore. Cand este ucis trupele sale isi pierd coeziunea si reduta este luata.
Apararea este sfaramata
Spre mijlocul zilei, integritatea sectorului Staro Selo se mentinea, dar toate redutele din sectorul Daidir sunt capturate. In sectorul Antimovo doar doua erau in mainile inamicului, dar locotenent-colonelul Marinescu decide, intr-un moment de deznadejde, sa paraseasca cu totul linia principala de aparare fara a mai arata niciun pic de rezistenta pe acest alianament, considerand totul pierdut. Isi retrage oamenii pe alte pozitii, dar multora le cedeaza vointa si spiritul, devin dezorganizati si panicati.
Ostasii lipsiti de speranta si speriati de spectrul prizonieratului isi arunca armele si abandoneaza cu totul parti intregi ale liniei de front. In fata lor se asterne un mare fluviu, un obstacol gigantic in calea salvarii lor.
George Toparceanu descrie oripilat aceste scene: “Tot valmasagul acela de oameni gramaditi acolo fu cuprins deodata, fara pricina aparenta, de o panica nebuna. Ca niste fiare speriate se repezira pe punte, pe ponton, inundara bacul, impingandu-se salbatic, facandu-si loc cu pumnii si calcand in picioare ranitii, apucati fara veste si striviti din toate partile. In cele din urma vaporul porni si bacul se dezlipi usor de ponton. Toti cei de la margine se pravalira in apa. Iar in locul lor, dintre ranitii de adineaori nici unul nu mai gemea, nici unul nu mai misca. Era o amestecatura de sange, de membre zdrumicate in picioare, de carne zdrobita, de cadavre incremenite in spasme cumplite”.
Un alt martor, scriitorul si ziaristul, Victor Lazar rememoreaza nu numai acest eveniment, dar si cruzimea de care dadeau dovada bulgarii: “Multi romani s-au prapadit in Dunare, unde sperau sa afle corabii, barci de scapare. Multi soldati de-ai nostri au fost omorati noaptea de bulgari civili. Soldatilor bulgari si ofiterilor lor le facea o deosebita placere sa omoare si jefueasca apoi pe romanii cazuti prisonieri si nearmati”.
In acest moment, generalul Teodorescu mai avea comanda numai asupra sectorului Staro Selo, Daidir si Antimovo fiind in mainile inamicului. Decide sa atace in flancul Diviziei 4 Preslav, care cucerise sectorul Diadir, dar cu o forta modesta. Numai doua batalioane si doua companii de mitraliere sunt trimise, dar sunt nevoite sa se intoarca datorita rezistentei darze bulgare.
Uciderea in fasa a sperantei 
Generalul Aslan, care este terifiat de pierderea iminenta a fortaretei Turtucaia, cauta solutii pentru a rezolva aceasta criza. Silistra, care se afla la 60 de kilometri de batalie gazduia Divizia 9 Infanterie.
Ioan Basarabescu, generalul acesteia, nu preluase in niciun fel initiativa de cand incepusera luptele. A fost necesara interventia lui Aslan ca acesta sa iasa in intampinarea inamicului.
Apeleaza si la trupele rusesti aliate cantonate in Dobrogea, conduse de Andrei Zaioncikovski, care numarau circa 30.000 de oameni. Aslan le dorea sa protejeze flancul lui Basarabescu pe masura ce inaintau spre Turtucaia. Planul lui urmarea astfel depresurarea fortaretei si impingerea trupelor bulgare.
Nu numai ca Basarabescu s-a impotmolit in Sarsinlar, la doar cativa kilometri de fortareata, dar s-a retras cu toate efectivele sale in urma unor lupte de mica anvergura, inapoi spre Silistra. Cat despre Zaioncikovski, acesta a impresionat prin decizia sa de a lua-o in directia opusa ceruta de generalul Aslan si nu a fost de niciun ajutor.
Greseala unui comandant
Inapoi la Turtucaia, generalul Teodorescu fusese anuntat ca forte romano-ruse sunt trimise sa ajute la eliberarea fortaretei. Ziua fatidica de 6 septembrie s-a remarcat prin rezistenta singurei redute ramase in mana ostasilor romani, in sectorul Staro Selo, dar si prin contraatacurile viguroase impotriva liniilor bulgare. Scopul era de a bloca trupele inamice pe acele pozitii, in pregatirea ofensivei.
Cateva avioane de recunoastere, puse de curand la dispozitie, survoleaza fortareata si pilotii il anunta imediat pe Teodorescu ca in departare se vad coloane de trupe care se indreptau spre Turtucaia. Generalul se convinge singur ca acestea trebuiau sa fie ori trupele romanesti ori cele rusesti.
Da ordin ostasilor sa mearga in intampinare, luand cu asalt pozitiile bulgare de pe traseu. Dupa lupte grele, care totusi au avut ca rezultat strapungerea liniilor inamice, au avut surpriza in niciun caz placuta de a da nas in nas cu intariri bulgare. Eroarea de judecata a lui Teodorescu a fost ultima picatura.
Se instaureaza panica
In acel moment, ostasii, complet demoralizati si lipsiti de orice vointa de a mai lupta, s-au pierdut cu firea, au lasat armele si au fugit catre ultimele pozitii romanesti. Spaima lor a antrenat multi altii care si-au parasit posturile, lasand descoperite ultimele sectiuni intregi ale apararii. Nenumarate suflete iar se ingramadeau pe malul Dunarii incercand sa scape.
In ciuda invalmaselii, luptele continuau, ofiterii energici reusind in a tine in frau instinctele subordonatilor. Rezistenta acestora era incurajata si de acoperirea flotei dunarene care jena operatiunile inamice aproape de fluviu. S-a reusit in acest fel ca in acea intreaga debandada sa se mai injghebe totusi centre de rezistenta.
Frontul romanesc tremura din toate incheieturile si caderea fortaretei era numai o problema de timp. Chiar si in aceste conditii s-au remarcat ostasi prin fapte de arme extrordinare. Insa, jertfa lor nu a fost indeajuns a schimba cursul bataliei.
Locotenentul Toma Constantinescu lupta cu ferocitate pentru a pastra ultima reduta a fortaretei. Impreuna cu putinii ramasi respinge un numar de atacuri, folosindu-se de cateva mitraliere si doua tunuri pentru a face pagube insemnate in randurile inamice.
Asta nu ii impiedica totusi pe bulgari sa ajunga la doar cativa metri de pozitia romaneasca. Feriti de gloante, se striga la ostasii nostri sa se predea. Refuzul acestora i-a silit la o sarja cu baioneta.
Covarsind prin numarul lor ultimii aparatori, sunt intampinati de locotenent cu o ultima salva de tun care loveste in plin atacatorii, inainte de a sfarsi injunghiat.
Lupte de sacrificiu
Locotenent-colonelul Popovici Gheorghe ia steagul Regimentului 84 Infanterie si isi raliaza oamenii. Merge in fruntea ostasilor si reuseste a sparge frontul spre Silistra pentru a-si salva o parte din ostasi. Vedeta “Nicolae Ioan” participa si ea la aceasta actiune apropiindu-se foarte aproape de mal tinand sub foc inamicul.
Multi marinari isi pierd astfel viata, dar eforturile lor conjugate deschid un coridor pe unde 3.500 de oameni scapa. Locotenent-colonelul nu se mai poate bucura de isprava sa fiind ciuruit de mitralierele inamice la inceputul atacului.
Colonelul Atanasie Grigorescu strange cateva piese de artilerie si cu un numar de infanteristi ocupa la vest de Turtucaia o intaritura, provocand pierderi grele inamicilor. Dupa ce raman fara munitie sunt iarasi atacati, iar colonelul este ranit si moare la scurt timp.
O soarta asemanatoare o sufera si capitanul Feraru care ramane cu bateria sa de artilerie pana cand este coplesita. In fata soldatilor bulgari isi pune pistolul la tampla si trage.
O alta personalitate se face remarcata in aceste lupte. Nicolae Tonitza preia comanda unei companii de graniceri si rezista eroic in fata trupelor bulgare, desi fusese ranit foarte grav. In cele din urma pierde prea mult sange si isi pierde cunostinta, iar fratii de arme il scot de pe campul de lupta.
O armata fara comandant
Odata cu prabusirea liniei frontului, Teodorescu isi aranjeaza plecarea din Turtucaia, in ciuda ordinului primit de a rezista pana la ultimul om. Este ambarcat de ofiterii unei vedete, fiind la un pas de a fi linsat de oamenii sai. Acesta paraseste Turtucaia in cuvintele de ocara si batjocura ostasilor.
Victor Lazar in memoriile sale specifica faptul ca “Nici cand in rasboiul nostru nu s-a vazut atat de clar, ca la Turtucaia, ca lipsa de pricepere si de sange rece a comandantilor prapadeste o armata cat mai buna. Romanii au dat semne de o vitejie rara si la Turtucaia, ofiteri si soldati mai bucuros s-au sinucis, decat sa cada prisonieri in manile bulgarilor, cari meritau tot dispretul, totul a fost in zadar, caci toate actiunile erau lipsite de legatura trebuincioasa din vina comandantului Turtucaiei si a comandantului sef, care nici nu se miscase din Bucuresti.”
O soarta tragica
Mii de oameni sunt tintuiti acum pe malul Dunarii, in timp ce altii mai cu indrazneala totusi incercau sa treaca, ingramadindu-se cand sosea vreun vas sau inotand pana pe partea cealalta. Asta nu insemna mereu scaparea lor. Apa se inroseste de la sangele oamenilor sfartecati de srapnelul obuzelor trase de artileria inamica. Flota romaneasca se chinuie sa ii salveze, dar nu intotdeauna cu succes.
Toparceanu iarasi este martor la aceste scene mult prea familiare “Dunarea era presarata pana dincolo de inotatori. Un monitor mic, venit nu stiu de unde, alerga pe fata apei, in zig-zag, trecand peste zeci de oameni care se luptau cu moartea si ale caror strigate pierdute ajungeau pana la noi. In urma lui ramanea apa lucie: toti se duceau la fund.”
Predarea fortaretei Turtucaia
Pentru a-si salva oamenii de la macel, colonelul Marasescu, comandantul garnizoanei de la plecarea lui Teodorescu, capituleaza in fata generalului Pantelei Kiselov al Diviziei 4 Infanterie Preslav.
La incetarea focului, bilantul era unul cutremurator pentru ambele parti, 1600 de ofiteri si 6000 de ostasi ucisi sau raniti in timpul luptelor, 480 de ofiteri si 28000 de ostasi facuti prizonieri si pierderea a unei insemnate parti a materialului de razboi disponibil. La fel de multe pierderi au suferit si atacatorii cu 199 de ofiteri si 7773 de raniti si morti.
O infrangere amara
Se poate specula asupra cauzelor acestui dezastru militar, de la subestimarea constanta a amenintarii bulgare, concentrarea unitatilor de elita in campania din Ardeal, slabiciunea comandantilor si pana la ofensiva aliata amanata pe Frontul din Salonic sau lipsa de cooperare a rusilor.
Cert este ca luarea fortaretei a lovit ca un fulger si intreaga campanie romaneasca a fost data peste cap, datorita dezorganizarii si panicii care se intaureaza de la aceasta data la nivelul intregului comandament al armatei. In doar cateva saptamani aproape intreaga tara este cotropita.
Amintire in treacat
Insa, revansa este luata in timpul bataliilor de la Marasti, Marasesti si Oituz, avandu-l iarasi in prim plan pe ostasul roman vitregit.
George Toparceanu incheia cartea sa “Amintiri din luptele de la Turtucaia” cu urmatoarea istorisire “Dintr-o baterie distrusa mai ramasese un singur tun, c-un tunar. Bulgarii erau aproape, dar el tragea necontenit. Infanteria noastra fusese risipita. Dusmanii, ocolind o movila, se ivira dintr-o parte, la cativa pasi si navalira asupra lui. Cuprins din toate partile, el descarca un foc de revolver in gramada si cu o mana libera, tot mai avu vreme sa sloboada ultimul srapnel din teava tunului. Bulgarii, printre care era si un ofiter, i-au crutat viata. Iar soldatul bulgar care mi-a povestit faptul, intr-o gara departata si care fusese ranit la picior cu revolverul, adauga, vorbind de necunoscutul erou: Era un om smead si slabut pe care n-ai fi dat o ceapa degerata.” De Laurentiu Dologa – Ziare.com

Lui ii pasa !

-”Părintele îndurărilor şi Dumnezeul oricărei mângâieri” (2 Corinteni 1:3)-

Dumnezeu te poate face să te simţi bine în cele mai stânjenitoare situaţii. El te poate scoate din situaţiile în care credeai că ai rămas blocat pentru totdeauna. El îţi poate da pace, chiar în mijlocul unei traume. Înainte ca viaţa ta să se sfârşească, vei trăi, vei iubi şi vei experimenta pierderea. Faptul că pierzi anumite lucruri te va ajuta de fapt să apreciezi lucrurile pe care încă le ai. Gustul eşecului este cel care face ca succesul să fie atât de dulce.

Cum poţi sărbători vic­toria dacă nu ai cunoscut înfrângerea? Vei trăi fiecare zi neştiind ce-ţi aduce ziua de mâine, dar ştiind că Dumnezeu ţine în mâna Lui viitorul. El nu este în mâinile şefului tău, agentului de bursă, partenerului sau altcuiva. El nu este nici în mâinile tale ca să-l poţi manipula şi controla. Nu, ziua de mâine este în mâinile lui Dumnezeu! Deci orice ai face, încearcă să-L cunoşti, pentru că vei avea nevoie de El. Şi El va fi lângă tine. El va fi lângă tine când toţi şi tot a dispărut. El va fi cu tine în locurile pline de întuneric. Promisiunea Lui pentru tine este “seara vine plânsul, iar dimineaţa veselia” (Psalmul 30:5). Oricât de lungă ar fi noaptea, dimineaţa vine întotdeauna şi odată cu ea şi bucuria Lui. Numai gândeşte-te, oricât de neagră este noaptea, întotdeauna ai trăit să vezi dimineaţa. Nu-i aşa? Harul Lui te-a păzit, s-a îngrijit de tine, te-a protejat, te-a liniştit şi te-a mângâiat şi te-a scos la lumină. Vremurile şi anotimpurile se schimbă, dar nu şi Dumnezeu. El este mereu “Dumnezeul oricărei mângâieri” şi El are grijă de tine astăzi!

REAL MADRID renunta la CRUCE

REAL MADRID renunta la CRUCE pentru 1 MILIARD de euro

autor: FrontPress 30.03.2012

Florentino Perez a pus joi prima piatră simbolică la temelia “Real Madrid Resort Island”, un complex sportiv-turistic ce va fi inaugurat în 2015 pe insula Ras Al Khaimah, una dintre cele 7 care formează Emiratele Arabe Unite. Colaborarea cu arabii, care vor investi peste 1 miliard de euro în stabiliment, îi va apropia pe Ronaldo, Benzema şi Kaka de cei aproximativ 150 de milioane de fani de pe întreg continentul asiatic. În semn de recunoştinţă faţă de acest proiect şi pentru a nu crea tensiuni în sânul lumii arabe, Florentino Perez a făcut un gest fără precedent: a promis că va scoate de pe sigla clubului crucea care ornează coroana regală.
“Sacrificiul” nu este deloc unul minor pentru istoria clubului madrilen, crucea de pe stemă fiind la rându-i o concesie făcută de regele Alfonso al XIII-lea în anul 1920. Sumele fabuloase care le vor intra “galacticilor” în conturi au fost însă suficiente pentru a-l convinge pe şeful madrilen să renunţe la simbol.
Complexul care va fi ridicat în Emirate va cuprinde, pe lângă hoteluri de lux şi centre comerciale unde se vor regăsi mărci de renume, şi un muzeu dedicat istoriei clubului “blanco”, unde fanii vor putea regăsi evoluţia echipei, mari jucători care au evoluat pentru Real, dar şi mai multe obiecte ce le-au aparţinut acestora, totul într-o formulă modernă şi avangardistă.
În România, singurul conducător care a insistat ca pe tricourile şi autocarul clubului să fie imprimată o cruce este patronul Stelei, Gigi Becali, recunoscut pentru pioşenia sa. De pe ProSport via  Mihai Andrei

Legea 4

Suporterii cer interventia premierului impotriva Legii 4

autor: FrontPress 30.03.2012
Mai multe asociaţii ale suporterilor au semnat un memoriu pe care l-au trimis astăzi lui Mihai-Răzvan Ungureanu: fanii explică 8 motive pentru care “Legea lui Mitică” e deficitară.
Memoriul suporterilor enumeră cele opt puncte principale imputate Legii 4, în partea a doua a documentului fiecare dintre acestea fiind explicat pe larg. Fanii cluburilor din România cred că Legea lui Mitică încalcă atît Constituţia, cît şi drepturile şi libertăţile garantate de CEDO, şi solicită o discuţie la nivel de Cabinet cu primul-ministru.
Argumentele suporterilor împotriva Legii 4
1. Nu e nevoie de Legea 4
E nevoie de o lege a manifestărilor sportive, nu de una privind combaterea violenţei la astfel de evenimente: majoritatea incidentelor s-au petrecut pînă acum între fani şi forţe de ordine, nu între spectatori, şi fără o analiză a culpei în cele priveşte.
2. Aproape de legislaţia unui stat poliţienesc
Evenimentele se desfăşoară în locuri publice şi necesită un regim special, chiar dacă organizatorii sînt instituţii private. Supravegherea poliţiei se face fără control independent. Utilizarea jandarmilor pentru protecţia interesului privat este contrară logicii democratice.
3. Cenzura
Controlarea mesajelor la intrarea pe stadion şi evacuarea celor care strigă anumite cuvinte sînt măsuri neconstituţionale, încălcînd articolul 30 din Legea Fundamentală.
4. Interdicţia pe stadion nu se suspendă
Această măsură contravenţională e singura din dreptul român care nu se suspendă în momentul în care e atacată în instanţă.
5. Obligaţii exagerate pentru spectatori
Plătitorii de bilete sînt forţaţi să accepte condiţii exagerate, fără sens, sau definite neclar.
6. Sancţiuni disproporţionate
Infracţiuni prezente şi în Legea 4, şi în dreptul penal comun, dar cu pedepse mai mari în Lege. Pătrunderea pe gazon e sancţionată mai grav decît violarea de domiciliu, deţinerea de torţe mai grav decît deţinerea unor arme de foc.
7. Forţele de ordine, aproape zero obligaţii
Recursul la forţă şi uzul armelor din dotare nu este reglementat. Nu există sancţiuni pentru organele de ordine care îşi depăşesc atribuţiile.
8. Răspundere colectivă pentru gestul unei persoane
Bizarerie juridică: asociaţii care răspund pentru prejudicii produse de persoane străine de asociaţii, cluburi sportive răspunzătoare pentru faptele persoanelor fizice, în calitate de spectatori.
Semnatari: AISS, “Peluza Cătălin Hîldan Dinamo”, Fan Club FC Argeş, Peluza Sud Craiova, Asociaţia Suporterilor Olteni, Liga Suporterilor “Constantin Tabarcea”, Asociaţia Suporterilor Vasluieni, “Druckeria”, Liga Suporterilor Durii Tg.Jiu, Liga Suporterilor Gălăţeni ’93, Liga Suporterilor Sibieni, Asociaţia Suporter Club UTA. De pe Gazeta Sporturilor

O revolutie financiara

Tarile BRICS pregatesc o revolutie financiara

autor: FrontPress 30.03.2012
Rusia şi partenerii ei din cadrul BRICS – Brazilia, India, China şi Africa de Sud – doresc să modifice regulile jocului în FMI, Banca Mondială şi în comerţul mondial în general. Această poziţie este oglindită în Declaraţia de la Delhi adoptată joi la summit-ul din capitala Indiei.
Liderii a cinci state sunt nemulţumiţi de ritmul lent al reformării cotelor în FMI. Ei cer ca deja anul acesta să se ofere BRICS mai multe voturi în acest fond. În Declaraţia de la Delhi se menţionează că solvabilitatea FMI depinde de faptul dacă tuturor membrilor li se vor oferi drepturi egale. Potrivit expertului Maxim Braterski, ţările BRICS nu intenţionează să se resemneze cu faptul că Occidentul ignoră înţelegerile referitoare la reîmpărţirea voturilor în folosul ţărilor cu pieţe care se dezvoltă rapid. Totodată, cota lor în economia mondială creşte rapid şi constant.
„Problema nu a apărut azi sau ieri. Cu 2-3 ani în urmă, ţările BRICS au ridicat în cadrul G20, problema referitoare la aceea că în sistemul de conducere al FMI economiile lor nu sunt reprezentate proporţional cu ponderea lor. Poziţia în folosul reîmpărţirii cotelor a fost destul de coordonată şi puternică, a început mişcarea care a adăugat câteva voturi şi acţiuni în plus Chinei şi Indiei. Rusia nu a avut de câştigat absolut nimic. Acest proces într-adevăr decurge lent. Probabil că este just faptul că ţările BRICS doresc să obţină o reîmpărţire mai fermă a cotelor”.
Liderii BRICS sunt neliniştiţi şi de ritmul lent al reformării Băcii mondiale. Ei au îndemnat la evoluţia ei – de la un institut de mediere între Nordul bogat şi Sudul sărac – la un mecanism care stimulează parteneriatul echitabil. Acest lucru va permite să se rezolve mai eficient problemele dezvoltării globale, de asemenea să se depăşească împărţirea membrilor Băncii mondiale în donatori şi beneficiari.
Summit-ul de la Delhi a acuzat ţările bogate că tocmai politica lor a destabilizat economia mondială şi a provocat criza financiară globală. Între altele, liderii BRICS au relevat că politica monetară a SUA oferă avantaje unilaterale Occidentului bogat şi pune obstacole în calea dezvoltării restului lumii. Pe acest fundal, BRICS a făcut un pas serios către sistemul valutar multipolar. Bneşeconombanc din Rusia şi instituţiile analoge din alte ţări ale BRICS au semnat un acord de creditare reciprocă în valutele naţionale. Acest lucru va reduce cota dolarului în decontările reciproce, va reduce riscurile în cazul unor fluctuaţii bruşte ale cursului valutar şi aruncării de dolari în numerar pe pieţele financiare mondiale.
Cooperarea financiară a BRICS pe această bază va oferi posibilitatea creării unei Bănci a Dezvoltării. Declaraţia de la Delhi oglindeşte această poziţie a BRICS. Totodată, accesul la bancă va fi deschis şi ţărilor sărace, ceea ce le va ajuta să amelioreze infrastructura, să rezolve problema alimentelor şi a înapoierii tehnologice. De pe Radio Vocea Rusiei

Hristos a suferit

-”Hristos, de asemenea, a suferit… pentru cei nelegiuiţi” (1 Petru 3:18)-

La cruce vedem două lucruri:

1) Ce simte Dumnezeu faţă de păcat. Dumnezeu care este sfânt consideră păcatul nostru în toate formele lui complet ofensiv şi îl pedepseşte cu moartea, “lată ce spune Domnul despre poporul acesta: “Le place să alerge încoace şi încolo. Nu-şi cruţă picioarele; de aceea Domnul n-are plăcere de ei; … şi le pedepseşte păcatele!” (Ieremia 14:10). Subiectul pocăinţei nu este prea agreat într-o generaţie care face speculaţii în privinţa păcatului. Dar un doctor bun îţi va spune cât eşti de bolnav pentru a te face să iei medicamentul care te va salva.

2) Ce simte Dumnezeu faţă de păcătoşi. “Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică” (loan 3:16). Potrivit ziarului Chicago Tribune, în 22 iunie 1997, instructorul de paraşutism Michael Costello în vârstă de patruzeci şi doi de ani din Mt. Dora, Florida a sărit dintr-un avion de la 12.000 picioare altitudine cu un novice pe nume Gareth Griffith, de douăzeci şi doi de ani. Novicele urma să-şi dea repede seama cât de bun este instructorul lui. Îndreptându-se glonţ spre sol, el s-a aflat în faţa unei morţi sigure. Dar apoi instructorul a făcut un lucru uimitor. Chiar înainte de a lovi solul, instructorul s-a rotit pentru ca el să lovească mai întâi pământul, iar novicele să aterizeze peste el. Instructorul a murit instantaneu. Novicele şi-a fracturat coloana în urma căzăturii, dar nu a paralizat. La cruce Domnul Isus “a suportat căderea” în locul tău. Astăzi, El îţi cere să trăieşti pentru El. Vrei?

:))))))

Romania pe locul 2

Romania pe locul 2, in previziunile Eurostat de imbatranire a populatiei

autor: FrontPress 29.03.2012
Până în anul 2060, România va ajunge pe locul 2 în topul ţărilor cu populaţia cea mai îmbătrânită, conform celor mai recente statistici de la Eurostat, agenţia de statistică a Uniunii Europene. Procentul populaţiei cu vârste de 65 de ani şi peste, va fi de 64,77%, în anul 2060, conform predicţiilor agenţiei. Pe primul loc se află Letonia, cu 68%, iar pe locul trei Polonia, urmată de Slovacia şi Bulgaria.
Românii, emigranţi de meserie
Fiecare ţară a trebuit să sacrifice ceva odată cu adoptarea diverselor măsuri de austeritate. Rata şomajului este una dintre ele. Conform Institutului Naţional de Statistică (INS) aceasta a fost în creştere în ultimul semestru din 2011, ajungând la 7,7%, faţă de trimestrul anterior, dar şi faţă de aceeaşi perioadă a anului 2010, iar rata de ocupare a forţei de muncă a fost de 57,9%.
INS mai precizează că rata de ocupare a tinerilor cu vârste cuprinse între 15 şi 24 de ani a fost de 23,1 la sută.
În acest context, mulţi români se văd forţaţi să plece în străinătate pentru că şi-au pierdut locurile de muncă sau li s-au diminuat semnificativ veniturile. Şansele reale de supravieţuire a crizei sunt doar în străinatate, România fiind considerată „săracă, mizeră, coruptă, prost condusă şi lipsită de oportunităţi”, se arată în studiul „Impactul crizei economice asupra migraţiei forţei de muncă româneşti”.
În 2010 numărul emigranţilor români era de 2,769 milioane, reprezentând 13,1% din totalul populaţiei. Potrivit datelor Băncii Mondiale, cei mai mulţi români au emigat către Italia, Spania, Ungaria, Israel, SUA, Germania, Canada, Austria, Franţa şi Marea Britanie.
Avantajele economice ale emigraţiei sunt incontestabile. Românii care lucrează în străinătate au trimis, în perioada 2005-2010, 38,819 miliarde de dolari în ţară. Suma trimisă în ţară în 2009 a reprezentat 4,4% din PIB. Banii trimişi au fost în multe cazuri unica sursă de venit pentru alte câteva milioane de români cărora le-au ameliorat standardul de viaţă, au creat locuri de muncă şi au stimulat consumul. Dacă nu ar fi intervenit această mişcare de amploare incredibilă, România s-ar fi confruntat cu o criză economică şi socială de proporţii mult mai mari decât cea actuală.
Însă implicaţiile demografice sunt negative. Statistic vorbind, euronavetiştii, cum sunt numite persoanele care muncesc în străinătate, dar revin periodic în ţară, sunt tineri: aproximativ 40% plecaţi în perioada 1996-2006 şi 50% plecaţi în anii de exod masiv 2002-2006. Proporţia celor necăsătoriţi este de 82% în rândul celor cu vârste cuprinse între 15-24 de ani şi de 23%, în rândul celor cu vârste cuprinse între 25-39 de ani, conform datelor Agenţiei Naţionale de Ocupare a Forţei de Muncă (ANOFM).
Plecând în străinătate, mulţi dintre ei işi amână căsătoria şi, implicit, aducerea pe lume a copiilor. Pericolul cel mai mare este acela că după ce ajung în străinătate, o parte dintre cei plecaţi nu vor să se mai întoarcă, făcând tot posibilul să-şi regularizeze şederea şi sa-şi obţină documente de şedere nelimitată.
La 100 de sarcini, 32 de românce avortează
Conform datelor ultimului recensământ, în ultimele două decenii, România a pierdut, numeric, patru milioane de locuitori, iar populaţia a îmbătrânit vizibil. Aproximativ 8 milioane de copii, doar conform statisticilor oficiale, au căzut victime avorturilor din 1990. Scăderea natalităţii, identificată ca factorul principal al crizei demografice, va continua să cauzeze adâncirea dezechilibrului ecomomico-social dacă nu va fi stăvilită, în primul rând prin restricţionarea sau oprirea avorturilor.
Dacă legislaţia privind avorturile nu va fi schimabtă, în viitor, România va depinde în mare parte de imigraţie, pentru a putea exista în continuare. „Pentru România, dacă statisticile sunt corecte, cel mai mare risc este incapacitatea reproducţiei biologice simple (la paritate, 1 la 1), ceea ce înseamnă pericolul ca peste un secol ţara să nu mai fie populată de români”, a declarat generalul Rogojan pentru Ziarul Financiar.
Numărul întreruperilor de sarcină care au avut loc între 1958 şi 2008 este mai mare decât populaţia actuală a României, mai exact 22.178.906 de avorturi. În 2008, populaţia României era de 21.504.442 de locuitori. Datele aparţin Centrului de Calcul, Statistică Sanitară şi Documentare din Ministerul Sănătăţii.
Chiar dacă după 1990, avortul este în scădere continuă, anul 2010 înregistrând cel mai mic procentaj din ultimii 10 ani, România rămâne în topul ţărilor din UE, cu 32 de avorturi la 100 de sarcini. De pe Semnele Timpului

Early spring

http://fotonatura2569.blogspot.com/

Tallinn transport public gratuit

Orasul estonian Tallinn va deveni prima capitala europeana cu transport public gratuit

autor: FrontPress 28.03.2012
Tallinn, capitala Estoniei, va institui din 1 ianuarie 2013 gratuitatea pe transportul in comun, primarul localitatii spunand ca aerul va deveni mai respirabil in orasul care va ajunge “nava amiral a miscarii ecologiste in Europa”, noteaza AFP. Criticii spun insa ca e doar o masura populista si ca orasul are destule probleme, nefiind suficient de bogat pentru o astfel de decizie.
Masura intra in vigoare la 1 ianuarie 2013 dupa ce trei sferturi din cei care au participat la un sondaj pe aceasta tema au spus ca sunt de acord cu transportul public gratuit.
Primarul din Tallinn spune ca este o premiera pentru o capitala din UE si adauga ca masura va face ca aerul sa fie mai respirabil in capitala care este vizitata mai ales de rusi si finlandezi.
Compania de transport in comun din Tallinn isi acoperea 33% din cheltuieli prin vanzarea de bilete, arata cifrele oficiale. Criticii spun ca masura este una populista si adauga ca s-au cheltuit 280.000 euro pentru un referendum cu rezultat previzibil. In plus, oamenii strazii ar putea incepe sa foloseasca mijloacele de transpot pe post de adapost, acum ca totul va fi gratuit.
Tallinn are cam 400.000 de locuitori, o treime din populatia tarii. Estonia a intrat in 2004 in UE si a adoptat euro in 2011. De Vlad Barza – HotNews

A murit actorul Stefan Radof ( 77 ani )


Actorul Stefan Radof a murit, miercuri dimineata, la varsta de 77 de ani, anunta Realitatea Tv. Stefan Radof era internat la Spitalul Floreasca din Capitala. Medicul Bogdan Oprita, purtatorul de cuvant al spitalului, a declarat, pentru Mediafax, ca actorul era internat de marti seara la secţia de Terapie Intensivă, din cauza mai multor suferinţe cronice.
Dumnezeu sa-l ierte !

MAI emo ca oricand


autor: FrontPress 27.03.2012
Ministrul de Interne, Gabriel Berca, a făcut o declarație șocantă în cadrul unei emisiuni televizate: aproximativ 50 de angajați ai Ministerului Administrației și Internelor au devenit fani ai curentului emo și nu mai pot fi controlați atunci când au asupra lor pistoale, lame de ras, bastoane, gaze lacrimogene ori unghiere. Aceste dezvăluiri sunt rezultatul anchetelor privind ultimul scandal din Poliția Română, cazul Gheorghe Vlădan. Fiind un fan al trupei Tokio Hotel, Vlădan s-a răzbunat, cu arma din dotare, pe soția lui, care asculta Radio Zu în frizeria unde lucra.
Dar cazurile de emoism polițienesc nu se opresc aici. Mai mulți cetățeni au fost martorii unor scene incredibile, reprezentanți ai forțelor de ordine fiind surprinși în timp ce se închideau în mașinile de serviciu și plângeau cu cașchetele pe față până adormeau. Și polițiștii comunitari au împrumutat trendul, fiind mereu văzuți la colțurile blocului, în umbră, nefăcând nimic.
Jandarmii, de asemenea, au început să se afilieze acestei mentalități, cel mai recent caz, Jandarmi vs Fanii U. Craiova, fiind discutat și la UEFA. Însuși Michel Platini, președintele UEFA, a declarat, privind imaginile de la protestul din București, că suporterii au fost prea virulenți și au rănit integritatea unor mimoze cu apărătoare și bastoane. O țară întreagă a văzut cum au răspuns jandarmii la injuriile adresate de fanii Științei: i-au tras de păr, le-au jignit ținutele și au râs de tunsorile lor. Singurul impresionat de reacția forțelor de ordine a fost Cătălin Botezatu, care se gândește, serios, la o colaborare cu jandarmii pentru o defilare Emo Style.
Până la anihilarea noului curent polițienesc și revenirea la vechiul trend meltenesc, ministrul Gabriel Berca are câteva sfaturi pentru cetățeni:
– nu vă apropiați de polițiștii cu bretonul mai mare de 4 cm, întins cu placa peste unul ori ambii ochi. În acest caz Justiția este chiar oarbă;
– să vă uitați mereu la picioarele polițiștilor. Dacă poartă teniși roz cu negru și stau cu vârfurile apropiate, ocoliți cartierul;
– nu comentați vestimentația polițiștilor emo. Nu faceți aprecieri despre curelele cu ținte, craniile roz desenate pe bastoane, tricourile negre ori pantalonii mulați pe trupșor;
– să nu râdeți niciodată de gabaritul unui polițist. Îl puteți distruge emoțional și vă poate zgâria;
– când protestați, încercați să aveți o exprimare cât mai delicată și nu jigniți pe nimeni. De exemplu: „Băsescu, ești un inadecvat!”, „Poliția Română este se poate și mai bine!” sau „Plângeți pe umărul nostru!”;
– și cel mai important: nu întrerupeți niciodată un polițist emo în misiune cu lama de ras. De George Bonea – Academia Catavencu

Colonie financiara

Premierul ungar refuza sa-si transforme tara intr-o “COLONIE FINANCIARA”

autor: FrontPress 27.03.2012
Comisarul european pentru Justiţie, Drepturi Fundamentale şi Cetăţenie, Viviane Reding, admite, pentru Kolner Stadt Anzeiger, că UE face tot posibilul să stopeze politica naţionalistă a premierului ungar şi ameninţă Budapesta cu măsuri dure.
“Comisia Europeană a trimis, încă din decembrie 2011, o avertizare în scris pentru Guvernul de la Budapesta. În ciuda apelului nostru, Parlamentul a aprobat şi a pus în aplicare câteva proiecte legislative care contravin normelor europene. Eu sper, în interesul Ungariei şi al Europei, că vom elimina aceste probleme şi Ungaria îşi va schimba legile conform normelor europene în vigoare”, spune Reding, care nu s-a arătat îngrijorată de atacurile lui Viktor Orban la adresa UE. “Ce spune Orban nu este întotdeauna în concordanţă cu ce face Orban. Noi urmărim destul de relaxat şi obiectiv ce se întâmplă în Ungaria. Ne interesează doar dacă legislaţia în vigoare este în conformitate cu ceea ce ne dorim noi. Evident că ecourile eurosceptice din Ungaria, care privesc reacţiile noastre ca pe o dictatură a Bruxelles-ului, sunt deosebit de periculoase, mai ales că se bazează pe sentimente naţionaliste. Ceea ce face Bruxelles-ul este conform cu tratatele UE semnate de bunăvoie şi ratificate democratic de toate cele 27 de ţări membre”, consideră Reding.
Dacă vor bani, să respecte regulile!
Ea atrage atenţia Ungariei că starea financiară a ţării depinde de ajutorul UE. “Ajutorul financiar dat de UE este în strânsă legătură cu o serie de reguli. Este în interesul Ungariei să asigure independenţa Băncii Naţionale Centrale, a Autorităţii de Protecţie a Datelor şi a sistemului legislativ. Un stat care încalcă drepturile europene îşi taie singur craca de sub picioare. Din punct de vedere legal, nu este prevăzut ca un stat membru să fie exclus din UE, însă putem să limităm influenţele politice ale acelui stat în UE. Practic, putem să suspendăm votul Ungariei în UE. Pentru un stat asta ar echivala cu o bombă atomică. Am introdus această măsură ca pe o sperietoare pentru statele membre, dar nu plănuim să o şi punem în aplicare. În orice caz, este ultima soluţie la care vom apela. Ea poate fi adusă în discuţie la cererea Parlamentului European sau a unei treimi dintre statele membre. Încă nu am epuizat toate opţiunile legale, iar Ungaria nu e singura ţară împotriva căreia există o plângere la Curtea Europeană de Justiţie. În acest moment de problemele Ungariei se ocupă Consiliul Europei, care nu este o instituţie UE. Acolo se analizează libertatea religioasă, libertatea de a alege şi independenţa sistemului judiciar din Ungaria. Consiliul Europei a realizat un raport amplu despre situaţia din Ungaria”, a spus Reding.
Risc de derapaje, din cauza crizei
Viviane Reding atrage atenţia că pe baza crizei economice există riscul ca multe societăţi, precum cea din Ungaria, să se îndepărteze de idealurile democratice: “Suntem cu ochii pe toate aceste manifestări. Dacă aduc în discuţie problema rromilor, atunci 16 state membre ar trebui să îşi schimbe legislaţia în vigoare, din cauza politicii Franţei. Doar aşa putem obţine garanţia că drepturile cetăţenilor europeni, conferite pe baza libertăţilor UE, sunt respectate şi de sistemele judiciare şi legale ale tuturor ţărilor membre”, a încheiat Reding.
Orban: “NU vom fi o colonie”
În ciuda avertizărilor repetate, premierul ungar Orban Viktor continuă lupta la nivel declarativ cu UE. Într-o alocuţiune pe care analiştii au caracterizat-o drept “un model de discurs naţionalist într-o Europă modernă”, Orban a promis că nu va permite ca Ungaria să devină o colonie: “S-au mai uitat la noi aşa în 1848-1849, când Europa devenise tăcută, dar apoi lumea feudalistă s-a dezintegrat peste tot în Europa şi în locul ei au apărut naţiunile puternice. S-au mai uitat aşa la noi şi în 1956, dar tirania comunistă, căreia i-am înfipt noi primii un ac, până la urmă s-a prăbuşit, permiţându-i Europei să se reunifice”. “Programul politic şi intelectual din 1848 a fost următorul: NU vom fi o colonie! Programul şi dorinţa ungurilor în 2012 sună cam aşa: NU vom fi o colonie!”, a mai spus Orban, conform periscopepost.com.
Experienţe “tovărăşeşti”
Orban a jucat cartea temerilor ungureşti în legătură cu pierderea suveranităţii/libertăţii în faţa Europei: ”Suntem mai mult decât familiarizaţi cu caracterul asistenţei tovărăşeşti nesolicitate, chiar dacă ea vine îmbracată într-un costum elegant şi nu într-o uniformă cu epoleţi. Vrem ca Ungaria să se învârtă în jurul propriei axe, de aceea ne vom proteja Constituţia, care este cheia spre un viitor sigur. O bancă naţională independentă este aceea care protejează economia naţională de interesele străine. Ştiu şi ei, la fel de bine ca şi noi, că e de la sine înţeles să nu laşi vecinilor cheia de la cămara casei tale”.
Premierul ungar a mai adăugat că Budapesta nu va tolera politica UE şi că a găsit deja destui aliaţi printre statele europene. “Nu vom sta cu mâinile încrucişate şi nu vom urmări impasibili cum orice trend politic sau intelectual încearcă să forţeze o alianţă nesfântă în Europa. Prietenii noştri lituanieni, cehi, letoni, sloveni şi români sunt alături de noi. De asemenea, avem de partea noastră zeci de milioane de cetăţeni care respectă în linişte Europa. Vorbesc de cei care încă insistă pentru suveranitatea naţională şi încă cred în valori creştine, precum curajul, onoarea, loialitatea şi mila, valori care au făcut continentul nostru să fie atât de deosebit. Dacă nu vom acţiona din timp, întreaga Europă ar putea deveni o colonie a unui sistem financiar modern”, a încheiat Orban.
Demonstraţii la Berlin
Aproximativ 80 de cetăţeni germani, majoritatea tineri, au manifestat sâmbătă, în faţa sediului Ambasadei Ungariei la Berlin, pentru susţinerea democraţiei ungare, anunţă cotidianul Nepszabadsag. Demonstraţia a fost organizată de Uniunea Europeană Germană (Europa-Union Deutschlands – EUD), Tinerii Federalişti Europeni (Junge Europäische Föderalisten – JEF) şi Mai Multă Democraţie (Mehr Demokratie!). Pliantele care au fost distribuite de organizatorii manifestaţiei precizau că demonstraţia a fost organizată pentru susţinerea democraţiei ungare, nu împotriva Ungariei. Participanţii au scandat: “Suntem aici pentru susţinerea Ungariei”. Mai multe persoane ţineau în mâini pancarte pe care scria: “Ungaria, suntem îngrijoraţi pentru tine”. De Istvan Deak – Jurnalul National