Bancuri....


Lumea lui Pastiluta ... !!!

Ultimul tip de salut atunci cind vorbesti la mobil:
"Buna seara tie si ascultatorilor nostri"

- Alo, familia Popescu?
- Nu stiu, minca-ti-as, de-abia am intrat...

Unu' trecea pe lângă o piatră funerară pe care scria:
"Aici se odihneşte un avocat, un om cu un suflet bun, un om onorabil"
− Doamne Sfinte! îşi face cruce tipul. Astia au bagat trei oameni în acelaşi mormânt!

Duminica, la biserica, o femeie ii zice preotului plangand:
− Parinte, aseara sotul meu a murit fara lumanare!
− Dumnezeu sa il odihneasca in pace! Si a avut vre-o ultima dorinta?
− Da, zice femeia, plangand si mai tare, a zis "Muiere, lasa pusca jos!"

-De ce v-ati oprit la 3 copii?> -Am auzit ca fiecare al 4-lea copil nascut e chinez

Un individ a uns cu unt o felie de paine, dupa care a turnat niste dulceata. Din greseala, felia i-a cazut pe covorul cel nou, dar NU a cazut cu fata unsa in jos.
Mirat, individul i-a scris lui Murphy sa-l intrebe cum a fost posibil asa ceva.
Dupa cateva luni de experimente, Murphy i-a trimis individului concluzia:
“Felia a fost unsa gresit!”

Ana: Ce faci?
Manole: Un zid. Te bagi?

Erau doi reni. Unul era numai coaste şi celălalt era numai coarne. De aceea, pe unul îl chema Costel şi pe celălalt Cornel.

- Sunteţi ginecolog?
- Nu, dar aş putea arunca o privire.

O femeie la vreo 30 de ani, după ce şi-a rezolvat treburile în capitala de judeţ, voia să ajungă acum acasă şi nu mai avea bani. Se apropie de un taximetrist şi îi spune:
- Uite, tre' s-ajung şi eu în Trescovenii de Sus, dar nu am bani... Cum ajungem acolo ne socotim noi.
- Bine, las' că ne socotim noi pe drum!, zice taximetristul.
După vreo oră, opreşte taximetristul pe un câmp, ia o pătură din portbagaj şi o aşterne pe lucernă. Femeia, îngrijorată, îi zice:
- Vai, dar nu pot să fac asta, sunt măritată, am acasă doi copii!
- Şi ce? Şi eu sunt însurat, am femeie, am copii, dar am şi 40 de iepuri de hrănit, aşa că taci şi rupe lucerna...

Ion si Maria s-au dus la padure sa culeaga floricele. Pentru ca era foarte multa lume acolo, chiar asta au facut.

Armata romana

Regiune autonoma

Ninel Potarca cere infiintarea unei regiuni autonome tiganesti

autor: GC 30.06.2013

constantin_ninel_potarcaÎn contextul regionalizării, afaceristul țigan Ninel Potârcă, preşedintele ”Patronatului Oamenilor de Afaceri Romi”, cere înființarea unei unități administrative pentru țigani. Fostul candidat la funcția de președinte al României susține că țiganii sunt discriminați de instanțele de judecată din România. Chiar el a fost condamnat pentru evaziune fiscală la șase ani de închisoare cu suspendare, în urmă cu câteva zile. Pentru a nu se mai confrunta cu această ”abuzuri” ale autorităților române, Potârcă a venit cu propunerea înființării unei regiuni țigănești.
„Toţi romii, mai devreme sau mai târziu, primesc aceeaşi sentinţă, care nu este dreaptă. O să ne căutăm dreptatea. Poate o să ne declarăm şi noi o zonă, pentru că se tot vorbeşte de regionalizare. Poate mergem secui şi ne facem o ţară a noastră ca nu se mai poate. Suntem discriminaţi“  a declarat afaceristul țigan pentru Adevărul.
Acesta vede doar două soluții pentru a opri ”discriminarea țiganilor”. Fie țiganii vor pleca din România, fie în țară vor veni încă 12 milioane de țigani din străinătate care urmează să se stabilească în Gorj, județ în care Potârcă planifică regiunea țigănească. „Ori romii pleacă din ţară, ori ţiganii din străinătate vin în România. Mă gândesc să le transmit gorjenilor ce ar trebui să facem, pentru că nu se mai poate. Sau poate facem o regiune a romilor în Gorj în care să aducem 12 milioane de romi din afară sau să plecăm noi din România“ a mai precizat Ninel Potârcă.
Potârcă nu este însă primul care a venit cu o asemenea propunere. În 1997 Iulian Rădulescu autoproclamatul împărat al țiganilor cerea înființarea unui stat al minorității țigănești care să cuprindă Târgu Jiu și zona din jurul orașului.
Conform recensământului din 2011 numărul țiganilor din România este de  619.007 de persoane, reprezentând 3,25% din populația țării. În realitate numărul lor este mult mai mare, posibil 2-3 milioane, mulți țigani preferând să se declare români la recensământ. Numărul lor fiind în continuă creștere există posibilitatea ca aceștia să devină majoritari în România în următoarele decenii. Sursa: FrontPress.ro

Intalnire

“Axa Roma-Berlin”: Intalnire intre nationalistii germani si italieni (FOTO)

autor: FrontPress 30.06.2013

0Aşa cum istoria inerbelică europeană a fost marcată de alianţa dintre naţional-socialiştii germani şi fasciştii italieni, urmaşii ideologici ai Axei Roma-Belin strâng acum legăturile în vederea unei cooperări bilaterale mai active. Astfel, o delegaţie a aripii de tineret a Partidului Naţional-Democrat German (NPD), cea mai mare formaţiune naţionalistă din ţară care funcţionează legal încă din 1964 şi are reprezentanţi în două parlamente regionale, s-a deplasat la Roma unde a avut o întrevedere cu conducerea organizaţiei Casa Pound (CP), una din cele mai dinamice mişcări identitare italiene, a cărei membri se autocaracterizează ca fiind “fascişti ai mileniului trei”.
Vizita a avut loc la sfârşitul săptămânii trecute, delegaţia germană fiind primită la sediul central din Roma al Casei Pond chiar de liderul organizaţiei, Gianluca Iannone. S-au stabilit detalii în ceea ce priveşte cooperarea dintre cele două mişcări, în vederea apărării eficiente a moştenirii culturale a naţiunilor europene.
După discuţiile oficiale, activiştii italieni au oferit un tur al oraşului tinerilor germani, vizita terminându-se într-o atmosferă camaraderească. Sursa: FrontPress.ro
612345

Croatia

Croatia, noul stat membru Uniunea Europeana

autor: Freya 29.06.2013

Croatia-UE1
Comisia Europeană a confirmat marţi, că Croaţia este pregătită să adere la UE.
“Croaţia a finalizat cu bine cele zece acţiuni prioritare care au fost identificate în raportul precedent din octombrie”, a anunţat Executivul european cu ocazia publicării unui nou raport de monitorizare privind politica de competitivitate şi justiţie.
Astfel, pe 1 iulie, 2013, Croaţia va adera la Uniunea Europeană. Astfel Croaţia devine al 28-lea stat membru UE.
La sărbătorirea aderării vor particpa 100 de responsabili europeni, printre care şi preşedintele Herman van Rompuy şi preşedintele Comisiei Europene Jose Manuel Barroso
Cancelarul german, Angela Merkel, nu va fi prezentă, deoarece Croaţia a refuzat de a extrăda un fost şef de informaţii iugoslav, cercetat de justiţia germană în legătură cu decesul unui dizident croat pe teritoriul Germaniei, în 1938.
Ceremonia principală va avea loc la Zagreb, în piaţa centrală, la care vor participa 700 de artişti, autorităţile cheltuind 700.000 euro pentru a sărbători aderarea. Potrivit unui sondaj doar unu din 7 croaţi susţine organizarea unei petreceri de aderare.
Iar, duminică, la miezul nopţii, inscripţiile “vama” vor fi ridicate de la frontiera cu Slovenia(singura fostă republică iugoslavă care e membru UE).
În 2003, Croația a semnat formal cererea de aderare, iar în 2011 a semnat Tratatul.
În 2012, a fost organizat referendumul, la care 66% din populaţie au votat pentru aderarea la UE.
După, anunţarea rezultatelor referendumului, Zeljko Sacici, preşedintele unui partid ultranaţionalist, a spus despre aderarea la UE, că este o “înfrângere pentru libertatea şi independenţa Croaţiei”.
În 2003, sondajele arătau că 80% din populaţia Croaţiei susţine aderarea.Însă în perioada de negocieri (2005-2011) acest procent a scăzut, cauzele fiind criteriile dure impuse de UE şi criza economică cu care se confruntă UE. Ultimul sondaj arată că, în prezent, doar 45% din populați își mai dorește aderarea la UE.
Persistă un scepticism privind aderarea Croaţiei,şi din partea statelor membre şi din partea cetăţenilor UE, din cauza crizei cu care s-a confruntat UE dar şi a problemelor privind corupţia din Croaţia.
Potrivit unui sondaj recent Eurobarometru 52 la sută din cetăţenii UE se opun unei noi extinderi.
Totuşi liderii Uniunii, văd intrarea în UE a Croaţiei ca pe un exemplu pentru celelalte foste republici iugoslave de a adopta reformele necesare aderării.
State ca Olanda, Danemarca, Finlanda şi Germania consideră că UE nu ar trebui să renunţe la regulile sale ce ţin de respectul statului de drept şi a luptei împotriva corupţiei şi criminalităţii organizate. pentru a-şi atinge scopurile politice.
Danemarca şi Finlanda, care şi ele s-au alăturat UE în cadrul procesului de extindere, cred că s-au făcut greşeli procesul de aderare, şi anume că unele state au aderat fără a fi pregătite, şi ca exemplu este adus aderarea Greciei despre care se ştia că are probleme economice dar şi România şi Bulgaria care nici acum nu îndeplinesc toate condiţiile.
Însă în cazul Croaţiei ultimul raport de supraveghere al Uniunii Europene, arată că este aptă de aderare.
Potrivit Hotnews, din punct de vedere economic, Croaţia are următoarele indici:
• PIB-ul este cu 39% sub media europeană, doar România şi Bulgaria aflându-se în urma Croaţiei.
• Economia este în recesiune din 2009, cu o scădere de 2%, potrivit Eurostat.
• Şomajul se ridică la 18% (luna aprilie), faţă de 11% cât este media UE27, iar în rândul tinerilor de sub 25 de ani, la 51,8%, mai mult de dublu faţă de media UE27.
• Potrivit Eurostat, două treimi din gospodării au acces la internet în Croaţia (66%, faţă de 76% media UE27).
• În rândul persoanelor cu vârste cuprinse între 25 şi 64 de ani, 18,6% au educaţie superioară, sub media europeană, care este de 28%. Sursa: FrontPress.ro

Bancuri....


Când se întâlnesc doi muncitori, joaca fotbal.
Când se întâlnesc doi ingineri, joaca tenis.
Când se întâlnesc doi directori, joaca golf.
Concluzie:
Cu cat sunt mai mari responsabilită
țile, cu atât sunt mai mici "mingiuțele". 

- Am început sa trăim mai bine - a spus conducerea țării.
- Suntem bucuroși pentru voi - a spus poporul.

 Care e diferența dintre o nuntă rusească și o înmormântare rusească?
- La înmormântare, e cu un be
țiv mai puțin.

Datorita infla
ției si creșterii pretului la munitie, nu va mai asteptati la focuri de avertisment.

Bancuri...



♪►   
 ​
 Reclamă turistică: “Veniţi în vacanţă în Honolulu .
 Aici găsiţi de toate,pentru toată familia:
Nisip pentru copii
Soare pentru doamne
Fetiţe tinere pentru domni
Rechini pentru soacre.

♪►Cum iti dai seama ca e foarte frig afara?
Cand in loc sa calci intr-un rahat de caine te impiedici de el.
♪►Tatăl îi spune fiului:
- Gata, s-a terminat cu distracţia. De mâine te duci la muncă. Doar n-o
să ne întreţină maică-ta pe amândoi!
♪►- V-aş recomanda, pe cât posibil, o viaţă sexuală regulată. 
Sunteţi căsătorită sau aveţi un prieten?
- Şi soţ şi prieten, domnule doctor, dar se cam lasă unul pe altul!


♪►Ce se întâmplă când trei gay stau lipiţi unul de celălalt în şir indian?
Cel din mijloc e sărbătorit.
  
♪►Întrebare la ora de istorie:
- Cine l-a bătut prima dată pe Ştefan cel Mare?
- Mă-sa.


♪►La farmacie:
- Puteţi să-mi daţi un test de sarcină?
- De care?
- Negativ, dacă se poate...
 ♪►Discutau doi tătici:
- Fiica mea în fiecare seară la ora 22 trebuie să fie în pat.
- Şi se conformează?
- Cu ora,da, adresa însă nu corespunde întotdeauna…


♪►Noaptea,un tip puţin luat, se ușura sub un felinar. 
Un polițist îi atrage atenţia:
- Doi metri mai încolo,e un WC public. Pute
ți să ajungeți până acolo.
- Doi metri?... Arată asta a furtun de pompieri?


♪►Aseară la club am fost atât de beat încat atunci când am traversat ringul ca să ma duc la bar
 să mai iau ceva de băut, am câștigat un concurs de dans...

♪►- Parcă voiai de acum trei ani să divorţezi.
- Da, dar pentru că aveam trei copii am mai aşteptat un an până am mai făcut unul ca să-i putem împărţi.
- Şi?
- Şi nevastă-mea a născut gemeni.
♪►Un beţiv ajunge acasă şi, neavând cheia, sună la uşă . Nevastă-sa, sculată din somn, îi deschide şi îl întreabă:
- Cât e mă, ceasul?
- Două.
La care nevastă-sa zbang-zbang îi trage două palme peste ochi.
- Ce bine că n-am venit la 12, îşi zise beţivul în gândul lui.


După ce termină spovedania, preotul îi spune în şoaptă blondei:
- Mergi cu Domnul!
Privind derutată în jur, blonda întreabă:
- Cu care dintre ei?
 

♪►
 O doamnă intră într-un magazin de arme.
- Daţi-mi, vă rog, un Beretta, calibrul 45.
Vânzătorul:
- Pentru apărare?
- Nu, pentru apărare mi-am angajat un avocat!

 

Potemkin

Revolta de pe Potemkin

autor: FrontPress 29.06.2013

potemkin(1925)27 iunie 1913: marinarii de la bordul navei rusești Potemkin se revoltă împotriva ofiţerilor lor și se pronunţă pentru terminarea războiului împotriva Japoniei și sfârșitul autocraţiei din Imperiul Rus.
În anul revoluționar 1905, Marina rusească încă păstra condițiile dure și pedepsele brutale practicate de zeci de ani. Marinarii erau din ce în ce mai nemulțumiți și era evident că o revoltă putea izbucni în orice moment, mai ales în acele zile tulburate de dezastrul războiului ruso-japonez. La sfârșitul lunii mai, flota din Marea Baltică ajunsese într-un final în mările din Extremul Orient, numai pentru a fi distrusă în bătălia de la Tsushima. De aceea, marinarii din flota din Marea Neagră se temeau că, în curând, și ei vor fi trimiși să lupte împotriva japonezilor.
potem_vPotemkin era una din cele mai noi nave de război din flota rusească din Marea Neagră. Iar cu un echipaj numeros de 800 de oameni, atmosfera de la bordul navei nu era una tocmai pozitivă. Dincolo de nemulțumirile cauzate de condițiile proaste, unii membri ai echipajului aveau simpatii revoluționare. Între aceștia, se remarcă tânărul ofițer Matiușenko, care avea să joace un rol important în viitoarea revoltă.
Aflați pe mare în ziua de 14 iunie (27 iunie pe stil vechi), bucătarii de pe navă s-au plâns de calitatea cărnii primite pentru mâncarea echipajului, spunând că este infestată cu viermi. Doctorul navei a spus însă că viermii sunt ouă de muște, carnea putând fi consumată fără probleme. Ulterior, o delegație s-a prezentat la capitan cu o plângere din partea echipajului referitoare la viermii din ciorbă. Purtătorul de cuvânt al marinarilor era un anume Valenciuk, care se pare că ar fi folosit un limbaj necorespunzător care l-ar fi înfuruiat pe comandantul Giliarovski, ofițerul executiv. Acesta ar fi scos pistolul și l-ar fi împușcat pe Valenciuk. Ceilalți marinari l-au capturat însă pe Giliarovski și l-au aruncat peste bord. Potrivit unei alte variante, revolta ar fi început când Giliarovski i-ar fi amenințat pe marinari cu împușcarea dacă refuză să mănânce borșul stricat.
În urma revoltei, căpitanul navei, doctorul și alți ofițeri au fost omorâți, iar restul ofițerilor au fost închiși într-o cabină. Apoi nava a arborat steagul roșu (simbolul revoluționar) și marinarii au ales un „comitet popular” care să ia comanda. Matiușenko a fost ales președinte al comitetului.
Nava s-a îndreptat apoi spre portul din Odessa, unde grevele începuseră deja de mai bine de două săptămâni, cu confruntări violente între demonstranți, cazaci și poliție. Oamenii s-au adunat în port în dimineața în care nava Potemkin a aruncat ancora. Corpul lui Valenciuk a fost adus la mal de o gardă de onoare și pus pe un catafalc din apropierea unor scări care, douăzeci de ani mai târziu, aveau să joace un rol foarte important în secvența-cheie din filmul lui Serghei Eisenstein.
facb35310214540e19e74fc0acd3b428Cetățenii din Odessa le-au dat marinarilor mâncare proaspătă și au adus flori la catafalcul lui Valenciuk. Pe parcursul zilei, din ce în ce mai mulți oameni s-au adunat în port, ascultând discursuri și cântece revoluționare. Depozitele din zonă au fost incendiate, iar în scurtă vreme întergul port era în flăcări.
Între timp, guvernul țarist a instituit legea marțială, iar guvernatorul Ucrainei a primit instrucțiuni să ia măsuri ferme împotriva revoluționarilor. În aceeași seară, soldații au fost trimiși în port și au deschis focul împotriva mulțimii. Numărul victimelor e estimat la circa 2000 de morți și 3000 de răniți.
După ce liniștea a fost restaurată, Valenciuk a fost înmormântat cu acordul autorităților, dar cererea marinarilor de a fi amnistiați a fost respinsă. Pe 18 iunie, nava a părăsit portul. Echipajul spera că revolta lor va inspira revolte la bordul altor nave din flota din Marea Neagră, dar nu au mai avut loc alte tulburări.
Nava s-a îndreptat spre portul Constanța, unde marinarii sperau că vor obține apă și cărbuni. Autoritățile române le-au cerut însă să predea nava. Confruntați cu acest refuz, marinarii au mers în Crimeea. Pentru că nici acolo nu au reușit să facă rost de provizii, în cele din urmă marinarii au decis să se întoarcă la Constanța, unde au predat nava autorităților române.
potemkin_0Membri ai echipajului navei Potemkin (pe fundal) vin la mal în portul Constanţa.
Cei mai mulți marinari au rămas în România; câțiva din cei care s-au întors în Rusia au fost executați, inclusiv Matiușenko. 32 de marinari au plecat în Argentina. Ultimul supraviețuitor al revoltei de pe Potemkin, Ivan Beșoff, a murit în 1987, la Dublin, la vârsta de 102 ani.
Amintirea incidentului s-a stins destul de repede, dar guvernul țarist a fost destul de alarmat de dezvoltarea sentimentelor revoluționare în rândul forțelor armate.
În următoarele luni, demonstrații violente au avut loc în toate marile orașe rusești, culminând cu greva generală din octombrie, care l-a forțat pe țar să accepte libertatea cuvântului și libertatea de asociere. Dar, după cuvintele lui Troțki, țarul acceptase toate cererile, fără să acorde nimic însă. Greva a fost înăbușită rapid, într-o încercare a autorităților de a pune capăt tuturor demonstrațiilor.
Astăzi, revolta navei Potemkin este foarte cunoscută nu neapărat datorită importanței sale în istoria mișcării revoluționare rusești, ci datorită filmului lui Eisenstein din 1925, care a transformat incidentul din 1905 într-o foarte puternică armă propagandistică. De Andreea Lupşor - Historia
0

Harem


Harem A meritat documentarea

HAREMUL 
Chiar daca este cel mai adesea asociat societatilor medievale arabe, care i-au dat de altfel si denumirea („harim”, in limba araba, inseamna „locul interzis”), haremul reprezinta un fenomen social larg raspandit in Asia, marturii despre existenta unor asemenea palate ale placerilor provenind din China si India antica. In India, ele se numeau purdah sau zenana, in vechea Persie, andarun. Se spune ca regele hindus Tamba din Banaras (secolul VI i. Chr.) ar fi avut un harem cu 16.000 de femei – o cifra desigur exagerata, dar care ne da o idee despre importanta acordata acestei institutii. Peste aceasta armata de femei era stapana favorita regelui, frumoasa Sussondi, care il cucerise pe acesta, spune legenda, prin talentul ei la aruncatul zarurilor... Regii persi aveau si ei haremuri cu sute de fete si devenise o traditie ca, dupa o expeditie de prada, satrapii sa trimita suveranilor cele mai frumoase femei capturate.
  
Saracii eunuci bogati...
Desigur, cele mai cunoscute haremuri au apartinut sultanilor turci, iar aceasta institutie, care de multe ori a dictat politica unui intreg imperiu, nu va dispare decat in 1909, odata cu abdicarea ultimului sultan, Abdul al-Hamid al II – lea. La ora actuala, oricat ar parea de curios, exista inca haremuri in unele tari arabe, dat fiind faptul ca religia islamica permite barbatilor sa aiba mai multe femei, functie de avere. Va imaginati, asadar, de ce „colectii” pot dispune bogatii seici petrolisti ai Arabiei... Haremul sultanilor turci adapostea sute de femei, dintre care multe nici nu ajungeau vreodata sa treaca prin patul stapanului, mucezind pana la batranete dincolo de zidurile intangibile ale palatului imperial. Toate erau sub supravegherea stricta a mamei sultanului, care alegea ea insasi favoritele pentru fiul sau, dintre cele mai frumoase si mai distinse tinere din harem, si a eunucilor. Acestia erau barbati care devenisera impotenti prin mutilarea sau indepartarea totala a organelor genitale externe. De obicei, lor li se taiau, inca din copilarie, testiculele, dar initial, in antichitate, solutia adoptata era una mult mai radicala: copiilor de sex masculin destinati sa devina eunuci nu li se mai dadea voie sa bea apa trei zile, apoi li se retezau, cu un brici ascutit, toate organele sexuale, legate cu o sfoara. Pentru a nu se infecta, rana era arsa cu fierul rosu si deasupra se presara cenusa. Timp de alte cateva zile, li se umezeau doar buzele cu apa, apoi, cand rana de sub pantece prindea coaja, li se administrau mari cantitati de apa. In cele din urma, lichidul venit pe tractul urinar reusea sa „sparga” coaja, intr-un loc, si de atunci inainte, bietii oameni urinau doar pe acolo... Putinii care rezistau acestui tratament – mortalitatea era de aproape 90% – intrau in slujba suveranilor.
Ultimul eunuc al ultimului imparat
Desi sunt asociati haremurilor orientale, eunucii au cunoscut gloria mai intai in societatea romana si cea bizantina (termenul eunouchos este de origine greaca si inseamna „pazitorii camerei de culcare”). Intr-adevar, in Roma imperiala, eunucii aveau ca sarcina paza imparatului si a sotiei acestuia, precum si educatia tinerelor lor odrasle. Si in China, unde eunucii au o traditie milenara, ei erau insarcinati cu supravegherea femeilor din casa imperiala. Interesant e faptul ca multi eunuci proveneau din familii nobile, care vedeau in castrarea fiilor lor o cale de a-si sluji imparatul. Privati de placerile sexuale, eunucii agoniseau averi uriase si deseori deveneau mai puternici decat stapanii lor. In secolul XVII, bunaoara, eunucul Wei Zhongxian a condus efectiv China, inchizandu-l pe imparat in harem! Un alt eunuc, Zheng He, a devenit amiral, descoperind se pare America inaintea lui Columb. Sun Yaoting, ultimul eunuc chinez a murit in 1996, la venerabila etate de 94 de ani, dupa ce-l slujise cu credinta pe ultimul imparat, Pu Yi...
Organizare si diversificare
Revenind la harem, sa spunem ca, in afara sotiilor si concubinelor suveranului, ori a eunucilor, el mai gazduia si fiii naturali ai sultanilor, ce nu implinisera inca varsta maturitatii. De altfel, acesta era si scopul haremului: sa ofere cat mai multi potentiali urmasi la tron, intr-o perioada cand nivelul mortalitatii infantile era foarte crescut. Organizarea era exemplara si regulile respectate cu strictete. Imparatii chinezi dispuneau de o sotie principala – care purta titlul oficial de imparateasa, trei prime-concubine, noua sotii de rang secund, 27 concubine de rangul trei si 81 de ranguri mai mici, in total 121 de femei aflate permanent la dispozitia lor. Sultanii turci aveau, de obicei, 300 de femei, iar gradele erau in ordine inversa decat la chinezi: cele de rangul unul erau doar slujnice, cele de rangul doi se culcasera o singura data cu stapanul, cele de rangul trei treceau frecvent prin patul acestuia si in sfarsit, cele de rangul patru erau considerate „favorite”, ele daruindu-i sultanului copii. Desigur, dintre acestea cea mai apreciata era cea care ii oferea suveranului primul nascut de stirpe barbateasca. Daca micutul devenea candva, la randul sau, sultan, mama lui era numita sultana „valide”, primind puteri discretionare asupra intregului harem.
Odaliscele au inventat jocul de carti
Spre deosebire de femeile din haremurile turcesti, care puteau fi si sclave sau prizoniere de razboi, imparatii chinezi nu acceptau decat fete de rang inalt, provenite din randurile aristocratiei si beneficiind de o educatie fara cusur. Femeile sultanilor primeau aceasta educatie abia in harem, ele avand dascali eunuci care le invatau sa scrie, sa citeasca, sa cante la instrumente muzicale, si fiind initiate in arta placerilor de catre concubinele mai experimentate, in asa fel incat sa stie cum sa trezeasca simturile sultanului. Ca o anecdota, sa adaugam ca tot femeile din harem au fost cele care au inventat jocul de carti, probabil din plictiseala... Femeile care ii daruiau fii sultanului aveau un statut social foarte ridicat. Ele primeau propriile apartamente, erau inconjurate de armate intregi de servitoare si eunuci si adunau averi fabuloase. La turci, ca si la chinezi, sultanul isi alegea partenerele nu vazandu-le direct, ci admirand tablourile acestora, pictate de artistii de la curte. Abia dupa ce parcurgea o intreaga asemenea „expozitie”, sultanul era in masura sa decida daca o femeie merita sau nu sa fie aleasa...
    
Recorduri incredibile
Printre cele mai numeroase haremuri atestate ca atare un loc fruntas il ocupa cel al seicului arab Ghiyas-ud-Din Khilji, care a domnit in secolul XV. Pana la varsta de 50 de ani, cand a preluat tronul, la moartea tatalui sau, acesta se dedicase exclusiv pasiunilor sale: vanatoarea si strangerea cat mai multor femei in harem. Daca auzea despre existenta vreunei fete frumoase, Ghiyas nu se lasa pana nu o cucerea, ori cu bani, ori cu forta armelor, declansand adevarate razboaie din aceasta cauza. Regele Mongkut al Siamului (1804-1868) se putea lauda si el cu 9000 de sotii si concubine, care locuiau intr-un oras special construit pentru ele, Nang Harm (Orasul femeilor cu val). Inconjurata de ziduri puternice, asezarea nu gazduia decat femei si eunuci, orice barbat in putere care indraznea sa patrunda acolo fiind ucis pe loc. Nu-i de mirare ca, avand o asemenea „baza de reproductie”, suveranul siamez a lasat in urma 66 de copii... Un alt campion in domeniu a fost hanul mongol Kublai (1215-1294), ce dispunea de 7000 de concubine, care erau inlocuite la fiecare doi ani de alte fete, tinere si proaspete.
Haremul - inchisoarea femeilor favorite
Atunci când auzim cuvântul harem, imaginatia ne poarta imediat catre tarâmuri exotice,  catre palate fabuloase, desprinse parca din "o mie si una de nopti", catre frumoase diafane, cu trupurile invaluite in valuri stravezii si cu chipurile ascunse privirii muritorilor de rând, lasând sa se vada doar ochii migdalati... Adevarul este insa mai putin romantic decât aceasta imagine languroasa, intrucât de-a lungul vremii haremurile au reprezentat locuri unde s-au tesut cele mai mârsave intrigi si s-au comis cele mai groaznice crime. O istorie a acestor stabilimente fascinante si in egala masura terifiante ne-am propus sa va infatisam in rândurile ce urmeaza...
* Suveranul se culca in fiecare noapte cu o fecioara
Marele cuceritor mogul Akbar (1542-1605) a dobândit, de-a lungul domniei sale asupra Indiei, mii de sotii si concubine. Luminatul suveran nu era deloc pretentios in ceea ce priveste vârsta lor sau aspectul fizic, intrucât singurul lucru dupa care se ghida era importanta politica a acestor "achizitii". Asa se face ca in haremul sau convietuiau fetiscane abia iesite din copilarie, cu femei aproape batrâne, dar care se inrudeau cu stapânitorii regatelor invecinate, asigurându-i astfel abilului rege aliati puternici.
Mai mult decât atât, Akbar si-a format chiar o garda personala de "amazoane" din Rusia si Abisinia, care-l aparau cu indârjire de orice tentativa de asasinat - si acestea nu au lipsit. Desi se declara un musulman fanatic, Akbar nu avea nici un fel de retinere in a incalca regulile impuse de Coran, intretinând peste 300 de neveste "cu acte in regula" cum am spune noi. Un supus al lui Akbar, nobilul Ismail Quli Khan, intretinea, la rândul sau, un harem de 1200 de femei. El era atât de gelos, incât, neincrezator in eunuci, poruncea ca ferestrele palatului unde locuiau frumoasele sale concubine sa fie sigilate, peste zi. Grija exagerata pentru femeile lui i-au atras insa ura acestora, iar Quli Khan a pierit otravit.
Si regele Marocului, Mulai Ismail (1646-1727), manifesta o apetenta deosebita pentru sexul slab, adapostind in palatul sau aproape 4000 de tinere fete. Istoricul britanic Ockley scrie, citând surse apropiate suveranului african, ca acesta "se culca in fiecare noapte cu câte o fecioara". Haremul sau era probabil cel mai cosmopolit din câte se cunosc, caci aici se regaseau fete din Spania, Italia, Georgia, Arabia, Anglia, Franta, Rusia si din multe alte tari. Pentru a nu veni in contradictie cu preceptele musulmane, fetele erau convertite - la nevoie, prin tortura - la Islam.
* Pe "scaunul placerilor"    
Tot un conducator cu vadite deviatii de comportament si cu un apetit sexual insatiabil a fost si imparatul chinez Yang Ti, din dinastia Sui (569-618), posesor al unui harem de 3000 de femei. Printre metodele sale de a face amor se numara si asa-numitul "scaun al placerilor", inventie a mestesugarilor de la curtea sa. Indata ce o femeie se aseza pe scaunul respectiv, se trezea imobilizata de niste catuse metalice, ce ieseau din el, picioarele ii erau departate iar un mecanism ii impingea trupul in fata, expunându-l astfel poftelor imparatului. Când calatorea, acesta avea permanent la dispozitie zece fetiscane goale, plimbate in trasuri deschise, inaintea sa, gata oricând sa-l satisfaca.
Sahul persan Firuz, ce a domnit intre 1351 si 1388, si-a neglijat total atributiile de conducator, lasând guvernarea tarii in seama vizirilor sai si dedicându-se "colectionarii" de femei. Negustorii lui strabateau lumea in lung si-n lat, selectând cele mai frumoase femei si trimitându-le stapânului, care nu se uita la bani... Trecând la islamism, el a consultat invatatii musulmani si, când a aflat ca religia ii permite sa se insoare cu 300 de femei, a facut nunta cu toate 300 intr-o singura zi. In ciuda exceselor sale sexuale, sahul a trait pâna la 80 de ani, având o sanatate de fier si o vedere excelenta, dovada certa asadar ca lipsa activitatii sexuale duce la orbire...
*Misteriosul palat Topkapi
Revenind la sultanii turci, cei mai faimosi posesori de haremuri din lume, sa spunem ca initial, pâna la stabilirea capitalei Imperiului Otoman la Constantinopole-Istanbul, femeile nu aveau un palat special destinat, ci traiau in apartamentele sultanului ori il insoteau pe sultan in expeditiile sale razboinice, alaturi de o numeroasa suita. Abia dupa caderea Bizantului, Mehmed al II-lea va ridica palatul Topkapi, resedinta suveranilor turci pentru urmatoarele patru secole. In limba turca, Topkapi inseamna "poarta cu tunuri", trimitere la faptul ca palatul era puternic fortificat, fiind inaltat pe o colina, intre Bosfor, Cornul de Aur si tarmul Marii Marmara.
Nu trebuie sa ne imaginam insa ca Topkapi era un palat destinat exclusiv haremului. Initial, el adapostea intreaga curte otomana, aproape patru mii de sclavi, functionari si militari, dedicati trup si suflet slujirii sultanului. Daca in aripa palatului numita "selamlik", barbatii aveau acces, caci aici sultanul isi primea oaspetii si se sfatuia cu ministrii sai, in harem nimeni, in afara eunucilor albi sau de culoare, nu putea patrunde.  Cele mai apreciate odalisce proveneau din Caucaz si erau faimoasele sclave circaziene. Dar nici europencele nu erau de lepadat.
* Roxelana - o odalisca ajunge stapâna Imperiului Otoman
De altfel, mama lui Mehmed Fatih a fost o sclava provenita de pe coasta Adriaticii, Dobra, o fiica a doamnei Chiajna (apriga vaduva a lui Mircea Ciobanu) a fost daruita sultanului Murad al III-lea, iar Roxelana, sotia lui Soliman Magnificul, era rusoaica. Aceasta femeie apriga a condus practic destinele Imperiului Otoman in perioada lui de apogeu; dupa ce l-a convins pe Soliman sa-l numeasca pe Ibrahim-Pasa, favoritul ei, mare vizir, aceeasi Roxelana, vazând ca demnitarul nu-i mai asculta ordinele, a tesut intrigi, determinându-l pe sovaielnicul Soliman sa ordone executarea lui. Când noul vizir, Lufti-Pasa, l-a avertizat pe sultan ca niciodata in istoria Imperiului nu se mai pomenise ca femeile din harem sa dicteze decizii politice, s-a trezit si el inlaturat.
Roxelana a manevrat in asa fel incât fiul ei preferat, Mehmed, sa fie numit succesor al sultanului, in locul lui Mustafa, cel mai vârstnic fiu al lui Soliman, un tânar sârguincios si talentat, caruia toti ii prevesteau o domnie glorioasa. Intrigile Roxelanei l-au facut insa pe Soliman sa-si piarda capul si sa porunceasca decapitarea lui Mustafa... Dar curând, si Mehmed, beizadeaua aleasa, a murit si in locul sau va domni un alt fiu al rusoaicei, Selim, poreclit, din pricina viciului sau, "cel betiv". El si-a dedicat viata placerilor, intretinând un numeros harem si schimbându-si deciziile, ca si Soliman, in functie de influenta favoritelor sale. Unul dintre sultanii cei mai ahtiati dupa placeri carnale a fost Murad al III-lea (1546-1595), care a preferat sa-si petreaca viata izolat intre zidurile haremului, in vreme ce imperiul cladit de Baiazid, Mehmed Fatih si Soliman se risipea...
Placerea cea mai mare a acestui sultan era sa priveasca zbenguiala odaliscelor, pe când acestea se imbaiau, goale, inaintea lui. Se pare ca acest act de voyeurism avea un efect deosebit de excitant, de vreme ce sultanul a lasat in urma nu mai putin de 103 odrasle, care s-au macelarit apoi intre ele, slabind considerabil forta otomanilor. De altfel, timp de aproape sapte decenii, pâna in 1656, Imperiul va fi guvernat nu de sultani, ci de concubinele lor, aceasta perioada ramânând in istorie sub denumirea de "sultanatul femeilor".
Cum aratau insa frumoasele de ai caror nuri se bucurau sultanii? Erau frumoase, trebuie sa o spunem, dupa standardele musulmane, caci ambasadorii straini care aveau ocazia rarisima de a le vedea le considerau "munti de grasime", din simplul motiv ca pentru musulmani frumusetea era data si de numarul kilogramelor. Ca urmare, femeile din harem nu doar ca erau epilate, parfumate si date cu henna, un fel de praf de carbune, cu care li se pictau pleoapele si partile intime, dar si supuse unui regim barbar de ingrasare, fiind indopate cu carne grasa si dulciuri!

Bancuri....


 Dragul meu ești un tip super-dotat! Ne cunoaștem de 3 luni și eu sunt deja în luna a 5-a.

Se întâlnesc două prietene:
-Vai tu ce rău ară
ți! Auzisem că o să te lase soțul, dar nu chiar de la etajul trei…

În
țelepciune bărbătească:
O tigaie plină – te hrăne
ște, una goală – te educă.


Bulă consultă un medic şi-i spune:
– Domnule doctor, tot timpul îmi stă dreaptă! La început, mi-a plăcut, dar acum a întrecut măsura!
Medicul îl studiază şi, cu o pensetă, îi scoate o furnică, i-o arătă şi-i spune:
– Asta este cauza excita
ției dumneavoastră!
– Domnule doctor! Va sunt nespus de recunoscător. Ce vă datorez?
– Nimic, dar furnica rămâne aici!

Cascaval


Windsor Rosu, Anglia


O varianta a acestui tip de cascaval, se vinde la noi sub numele de ceddar. Spre deosebire de ceddar insa, cascavalul windsor are un spect rosu marmorat ce se asigura prin introducerea in reteta a vinului rosu. Vinul ii da, pe langa culoare, un gust si o aroma aparte.

Copil pierdut




In Franţa, un copilaş pierdut prin hypermarket, plânge cu disperare:

Am pierdut-o pe mămica !! Am pierdut-o pe mămica !!
Vânzătorul îl linişteşte:
- Nu plânge micuţule, o găsim noi imediat! Cum arată mămica ta?
Micuţul îi răspunde:
- Nu ştiu, nenea. Nu am văzut-o niciodată !

George Orwell(1903-1950)

Omagiu lui Orwell. Nu, lumii lui Big Brother!

autor: FrontPress 28.06.2013

orwellAvem „Prism“-ul american, avem „Tempora“ britanica, si cate mai cate programe guvernamentale de interceptari si supraveghere pe care le finanteaza cetateanul. Uneori, situatia e comparabila cu un strip-tease lent, in care consumatorul lipsit de inhibitii se arata lumii, se dezgoleste in public, bagand altora banii in jartiera de la ciorap. Cand ajungi sa-l adori pe cel care te supravegheaza, te controleaza si te manipuleaza, inseamna ca din EU-l tau n-a mai ramas nimic. Lumea e pe cale sa intre intr-un univers orwellian de nedescris, iar celor mai multi nici ca le pasa. La 25 iunie, George Orwell ar fi implinit 80 de ani. Daca ar sti cat de actuala e viziunea si critica sa, el s-ar rasuci in mormant.
In scena finala a romanului lui Orwell „1984“ (aparut in iunie 1949), Winston Smith, eroul cartii, sicanat, torturat psihic si golit de orice simtamant uman, mai face un singur gest: isi ridica ochii spre tabloul Marelui Frate (Big Brother) si se simte napadit de o imensa iubire pentru acesta. Sentimentul de adulatie il copleseste si ia locul celui care a fost candva el, Winston, un om ca toti oamenii de pe pamant. Scena e ingrozitoare: cand ajungi sa iti iubesti despotul, fiinta ta umana a capitulat.
Winston Smith e angajat la Ministerul Dreptatii, care se ocupa si cu propaganda. Pentru a spala creierele, ministerul cu pricina rescrie istoria, falsificand-o, si epureaza limbajul de cuvinte nedorite. Acestea sunt cuvinte ce exprima ganduri nedorite, care contravin intereselor statului totalitar si care dau forma dubiilor, nuantelor cognitive, spiritului critic si liber al omului cugetator. De astfel de om n-are nevoie Big Brother, caci nu-l poate controla si manipula dupa voie.
Satul de supravegherea video de acasa, de la serviciu si de peste tot, Winston Smith incalca regula supunerii si a transparentei absolute, incepand sa scrie un jurnal. El incalca regula procrearii la comanda si dupa necesitati, facand amor in secret si din placere. Dar si iubita sa ocazionala il tradeaza. Intrat in colimatorul autoritatilor, Winston Smith e interogat, torturat fizic si psihic, ca sa renunte la mica sa fronda. Orice rebel trebuie invins, iar daca nu, convins, e motto-ul politailor din statul totalitar. In finalul cartii lui Orwell, acest lucru le reuseste pe deplin.
Autorul s-a nascut la 25 iunie 1903, in Indiile britanice si a murit in ianuarie 1950, la nici o jumatate de an de la publicarea apocalipticei sale carti, „1984”. Cinci ani mai devreme, ii aparea romanul satiric „Ferma animalelor”, o parabola a socialismului tradat, de factura stalinista.
Ambele carti ale lui Orwell au fost vandute cu un enorm succes de piata in Europa si in SUA. Au fost facute ecranizari, iar unele din formularile autorului au intrat in limbajul comun: „Toate animalele sunt egale, insa unele sunt mai egale decat altele”. Romanele lui Orwell au fost insa si instrumentate in spiritul vremii, ca avertisment impotriva totalitarismului si ca arma in Razboiul Rece impotriva comunismului.
Azi, avem emisiuni TV care plaseaza oameni de rand, zile in sir, intr-un univers al supravegherii absolute, momindu-i cu vedetismul de o zi. Acesti cobai din „Big Brother” nu numai ca nu sunt deranjati de a sta tot timpul sub reflector, ci isi scot la vedere toate rufele murdare, se balacaresc in vorbe cu concurentii, dau din coate ca niste disperati sa ramana ultimii pe ring si primii in topul unei indoielnice notorietati.
Azi, avem retele de socializare, in care milioane de oameni se auto-descriu si fotografiaza, pana la chiloti. Ei nu mai sunt oameni, ci „profiluri”. Profiluri in care toate datele lor personale sunt stocate, analizate, evaluate si apoi oferite pe piata de marketing, pe bani grei.
Noul Big Brother nu mai trebuie sa-si introduca victima cu capul in sacul cu cusca in care misuna sobolani, speculandu-i frica cea mai din adanc, cum s-a petrecut in cazul lui Wilson. Marele Frate modern mizeaza pe exhibitionismul, nevoia de recunoastere publica si spiritul de imitatie al omului. „Daca nu esti pe Facebook, nu existi”, spunea cu aplomb o domnisoara ce-si numara cu sutele prietenii virtuali. Doar virtuali.
Oare ce ar zice George Orwell daca ar mai trai? S-ar simti mandru ca viziunea sa se adevereste nu doar in comunism, ci si in capitalism, in democratiile cele mai selecte? S-ar bucura ca vorbele lui, „Big Brother is watching you” (Marele Frate te supravegheaza – cu conotatia iti are de grija) au ajuns slogane? Sau ar plange de mila unei omeniri in deruta, cazute prada acelorasi proprii greseli si altor despoti cu fata umana?
Nu stim cum ar reactiona Orwell. Stim insa ca perspectiva unui stat de supraveghere totalitar i-a revoltat pe foarte multi politicieni germani. Foarte vocali, social-democratii cer guvernului federal clarificari imediate in cazul programului de interceptari telefonice „Tempora”.
„Reprosurile sunt de asa natura, incat parca statul politienesc al lui Orwell a devenit in Marea Britanie realitate. Aceasta e insuportabil”, a declarat seful parlamentar al fractiunii SPD din Bundestag, Thomas Oppermann, pentru Frankfurter Allgemeine Sonntagszeitung. Nu e permis accesul nelimitat al serviciilor secrete la datele private ale cetatenilor, iar „guvernul trebuie sa clarifice aceste acuzatii si sa actioneze impotriva supravegherii totale a cetatenilor germani” a mai adaugat Oppermann, citat de N24.de.
Purtatorul de cuvant al Guvernului german, Georg Streiter, a replicat ca „Guvernul ia foarte in serios relatarea din presa“, ca va analiza situatia si, la momentul potrivit, va lua atitudine. Este vorba despre aparitia in presa britanica a unui articol incendiar pe baza marturiilor unui fost consultant al serviciilor de informatii ale SUA. Edward Snowden a declarat pentru „Guardian“ ca programul de interceptari „Tempora“ e „mai rau“ decat programul Prism din SUA.
Astfel, Centrala de Comunicatii a Guvernului britanic din Londra (Government Communications Headquarters – GCHQ) ar fi spionat sistematic utilizatorii de telefon si internet din toata lumea, schimband informatii cu colegii lor americani. Documentele oferite de Snowden ar dovedi ca serviciile secrete ale GCHQ ar fi dobandit acces la peste 200 de cabluri prin care se scurge un flux comunicational global. „Astfel, zilnic au fost supravegheate peste 600 de milioane de legaturi telefonice“ mai scrie N24.de.
Fostul consultant al Agentiei Nationale de Securitate americane, Edward Snowden, e inculpat de justitia din SUA. El a parasit Hong Kong unde se refugiase, la bordul unui zbor Aeroflot cu destinatia Moscova, scrie Hotnews.ro, din surse AFP si South China Morning Post. “Astazi, Snowden a parasit Hong Kong in mod voluntar pentru o terta tara intr-o maniera legala si normala”, a confirmat un purtator de cuvant al guvernului intr-un comunicat, adaugand faptul ca autoritatile din Hong Kong nu au obtinut “informatii pertinente” care sa justifice arestarea tanarului american, asa cum solicitase SUA. Va fi Snowden un nou Assange? De Dani Rockhoff – HotNews
w