Motto: "Noi, oamenii, am inventat valori care nu au nicio treaba cu universul in care traim, insa UNIVERSULUI nu-i pasa!"
anonimul pamantean
Ai observat? Fiecare om, in capul lui, sta pe peron si asteapta un tren. Gara este imensa, are multe peroane si desi se numeste "Calea, Adevarul si Viata", nici un peron nu seamana cu celalalt. Fiecare calator asteapta cuminte pe propriul sau peron, dar sunt si unele peroane aglomerate. Toate trenurile posibile trec prin capul nostru, pe toate liniile si in toate directiile. Destinatia fiecaruia pare sa fie cunoscuta dar... doar pare, pentru ca ea este imaginata, chiar daca fiecare tren poarta un nume. Mintea se agata intotdeauna de cuvinte. Pe unele linii mai indepartate sunt anuntate trenurile pentru care trebuie sa astepti indelung: Adevar, Iubire, Cunoastere, Absolut, Devenire, Pace pe cand pe altele, care-ti vin mai la-ndemana, cel mai adesea in sens invers, Putere, Glorie, Avere, Recunoastere, Viciu. Acestea din urma desi sunt foarte aglomerate, au cel putin avantajul ca nu ai prea mult de asteptat. Vin foarte des iar pe fiecare gasesti scris mare, acelasi slogan: "satisfactie garantata."
Peronul tau este hat departe fata de intrarea in gara si este aproape pustiu. N-ai bagaje. Nimeni nu are. E racoare in partea aceasta de gara iar calatorii asteapta zgribuliti, infasurati fiecare in sperantele lor. Ca si tine. Trenurile se ivesc pe nebagate de seama si trag la peroane in liniste. Daca gandul nu-ti haladuie aiurea, n-ai cum sa scapi trenul.
Oooo, dar iata-l! Nu te precipita! Ai timp! Urci. Deschizi usa. Compartimentul este luminos. Iti impaturesti frumos speranta si o asezi cu bagare de seama in fata ta, in plasa de bagaje. Te-asezi confortabil pe bancheta, te relaxezi, zambesti multumit. Esti pe drumul cel bun! Sa-nceapa calatoria! Cercetezi locul cu privirea, dar constati cu uimire ca, sub ochii tai, compartimentul prinde sa-si schimba forma si sa redevina peron. Un peron cu ferestre. Trenul porneste incetisor... Desi stii sigur ca te afli in compartiment, simti fara urma de indoiala cum te misti cu peron cu tot, si vezi trecand sau oprind prin fata ta o multime de trenuri. Incet, incet, pana la urma, privirile iti sunt atrase de ferestre. Daca te uiti pe fereastra din dreapta vezi o "realitate"... iar daca te uiti pe cea din stanga vezi "alta realitate". Fiecare realitate te fascineaza, te cheama, te absoarbe, te cotropeste, iti promite si pe nebagate de seama in mintea ta se naste dorinta unei noi destinatii in realitatea care ti se va arata mai ochioasa.. Si-odata cu dorinta se insinueaza si speranta. Desi nimeni nu ti-a spus-o, instinctul tau stie ca poti fi in doua sau mai multe locuri deodata. Si-atunci, din mers, incepi sa astepti cu nerabdare urmatorul tren, pentru noua destinatie care promite. Calatoria continua. Ca mai prinzi sau mai scapi cate un tren este de-acum o chestiune de sansa si nu stii cat de curand se va intampla, dar ceea ce stii cu siguranta este ca trenurile tale trebuie luate intotdeauna intr-o singura directie, caci daca alegi sa traversezi peronul pentru un tren din sensul opus, fiinta ta se va desira. Sensul celalalt nu iarta.
Gata, ai reusit! Acum calatoresti simultan in doua trenuri diferite, in doua compartimente deodata, pe doua peroane in miscare. Si de-acum e simplu, poti sa te sui si intr-al treilea sau intr-al patrulea tren, cand doresti. In fiecare compartiment ai tovarasi de calatorie, conversezi, te implici, ai opinii. Timpul fuge repede. Unii mai urca, altii mai coboara, toata lumea care vine de-afara vorbeste despre lumi minunate sau despre catastrofe. "Afara" este un cuvant plin de promisiuni dar si de spaime. Tu stii bine ce inseamna acel afara. Tu vii de afara, ca oricare calator, doar te-ai suit de buna voie in tren. Afara este iluzia care te ajuta sa-ti continui calatoria.
Cu unul dintre calatori s-ar putea sa ramai in calatorie toata viata, dar nu in toate trenurile cu care calatoresti ci doar intr-unul. Rar vei gasi pe cineva care sa-si doreasca aceleasi destinatii cu ale tale. Calatoria continua. Tu hotarasti daca ramai sau mai schimbi trenurile, destinatiile, peroanele. Vremea trece... Altele sunt acum subiectele calatorilor, fetzele lor sunt altele. Intre timp poate te hotarasti sa faci un copil si sa-ncepi sa-l pregatesti cu inima stransa de calatorie...Cat de ocupat esti acum, dar tot mai arunci din cand o ocheada pe fereastra sau spre plasa de bagaje. E-n ordine! Sperantele tale sunt la locul lor si-ti zambesc cuminti...
Uff...Gata din nou! Calatoria poate sa continue in tihna... viata ta este iar in buna randuiala... Pe copil l-ai lasat asteptandu-si cuminte trenul pe un alt peron, cu speranta alaturi. "Macar el..." gandesti in sinea ta, si te asezi din nou, avid, cu ochii pe fereastra. Nu mai este atat de important cu cate trenuri ai umblat simultan pana acum si in cate te mai afli, bine macar ca ai ramas intr-unul. Unul, dar bun!
Afara lumina incepe sa paleasca, usor. Realitatea de dincolo de fereastra nu te mai atrage atat de tare... destinatia finala se obstineaza in continuare sa se aratate, desi ea este inca vie in inchipuirea ta. Cobori usor pleoapele si te afunzi in tine... zarva de pe culoare, de pe peron, discutiile calatorilor se estompeaza... Nu stii traseul... nu exista o harta si nu ai cum sa-ti dai seama daca nu cumva te invarti in cerc. Inainte si inapoi, sus si jos isi pierd intelesul. Toate destinatiile finale s-ar putea inscrie intr-o sfera daca ar avea limite... "Am sa ajung... cu siguranta am sa ajung acolo..." razbate gandul peste toropeala care te cuprinde pe nesimtite....
Tresari.... se aud zgomote si pe culoare. E controlorul de viata! Se uita in ochii tai. Stii! Iti auzi inima-n urechi. Nu poti sa fugi, n-ai unde sa fugi, doar esti in tren. Rasufli usurat. Nu, nu esti tu! E cel de-alaturi!.. Calatorul se ridica anevoie si paraseste in tacere compartimentul, cu parere de rau. Speranta lui a ramas in plasa de bagaje. Te uiti pe fereastra si-i vezi pe toti cei alesi de controlor cum se urca tristi intr-un singur tren, cu o destinatie necunoscuta. Acum de-abia, pentru fiecare, incepe marea si adevarata calatorie. Stau buluciti la ferestre si cu priviri lungi fac cu mana fostilor tovarasi de drum pe care tocmai i-au parasit. Nu zambeste nimeni. De-aici inainte, fiecare, de la fereastra noului compartiment in care a intrat, va vedea Ceva. Tu n-ai de unde sa stii daca toti vor vedea acelasi lucru sau fiecare Altceva... Sau Nimic. Nimeni dintre cei din jurul tau nu poate sa-ti spuna ce se vede din trenul acela, iar pe calatorii plecati cu el, nu ai cum sa-i intrebi. Nu-i va mai vedea nimeni, niciodata. Este doar o calatorie dus.
Calatoria continua. Taina e mare. Din batrani au ramas povesti despre unii calatori care au ajuns la destinatie. Inca mai o sansa. Sansa ta.