Poti sa mori de suparare, dar si de bucurie

Moartea de supărare nu este rezervată numai îndrăgostiţilor: se poate muri de durere şi din alte pricini decât din dragoste.
Homer (mort în sec. IX î.H.) a murit, se spune, disperat că nu a ştiut să dezlege o enigmă; Terenţiu (mort în 159 î.H.), din pricina pierderii pieselor sale de teatru într-un naufragiu; Henric al II-lea al Angliei (mort în 1189), pentru că a fost trădat de fiii lui; Alienor de Aquitania (moartă în în 1204), pentru că a fost cucerit Château-Gaillard; pictorul Bruegel de Catifea (mort în 1625), pentru a fi pierdut dota fiicei sale; arhitectul englez Inigo Jones (mort în 1652), în urma execuţiei lui Carol I; decoratorul Le Pautre (mort în 1682), din cauză că regele Ludovic al XIV-lea i l-a preferat pe Mansart; Corelli (mort în 1713), pentru că Scarlatti i-a spus că s-a înşelat asupra valorii unei note; Monge (mort în 1818), de durerea de a se vedea exclus după Restauraţie de la Institut şi din Şcoala Politehnică; Marie Dorval (moartă în 1849), de disperare după moartea nepotului ei.
Alţii, în schimb, au murit de bucurie: Sofocle (în 406 î.H.); filozoful Chilon (în sec. VI î.H.); Isabela de Bavaria (în 1435); Goya (în 1828), sau chiar de râs: pictorul grec Zeuxis (în sec. V î.H.); filozoful Anaxagora (în 428 î.H.); pictorul italian Aretino (în 1556).
http://odorica.blogspot.com/

Sursa: http://lovendal.net/

 

 


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu