Constiinte fara de constiinta. Dorin Tudoran fata cu Securitatea

Poetul disident Dorin Tudoran cunoscut in dosarele Securitatii drept “Tudorache” si-a aflat turnatorii. Este vorba despre cei mai buni prieteni, nume insemnate si foarte cunoscute ale culturii romane contemporane: Andrei Brezianu cu numele conspirativ Dan, Eugen UricaruUdrea,  Mircea Iorgulescu Dorin (sic!) si Mihai Botez fara nume conspirativ caci omul isi semna delatiunile direct si fara menajamente. 
Lecturarea acestui articol din Evenimentul Zilei  imi da fiori pe sira spinarii. Am mai scris pe blog ca  in urma cu doi ani am reusit sa intru prin intermediul CNSAS (o instituie exceptionala si careia ii doresc viata multa si multe dezvaluiri!) in posesia dosarului de la Securitate al tatei. Pe numele sau Alexandru Prodan – “Filosoful” dupa cum il botezara celebrele “organe” de represiune, Securitatea a deschis un dosar in primavara anului 1978. Cei care l-au turnat cel mai abitir si cu placere nedisimulata parca, au fost asa numitii prieteni ce proveneau din randul colegilor de cancelarie de la liceul unde era profesor. Imi pare rau ca nu am in fata dosarul pe care m-am hotarat sa-l fac public intr-un viitor apropiat si pe care voi incerca sa-l dezvalui aici. Unul dintre cei mai abili si cei mai prolifici turnatori era profesorul inginer Spataru cunoscut in dosar sub numele conspirativ Stanciu. Individul ii era foarte apropiat tatei caci lasand la o parte stiinta de carte din domeniul lui (foarte mare din cate am inteles, absolvise doua facultati tehnice, ceea ce sa recunoastem, la vremea aceea nu era la indemana oricui..) era si un pasionat de literatura. Mi-amintesc ca tata il aprecia mult pe “tovarasul Stanciu”…Printre delatori se numarau oameni care in aparenta erau alaturi de tata “disidenti ai inaltei moralitati” din institutia de invatamant cu pricina. Doar aparent dupa cum spuneam, pentru ca in momentul in care au fost chemati ore in sir in birourile infamei institutii sa dea declaratii despre Alexandru Prodan, au facut-o nestingherit, fara o minima opozitie si intr-un suvoi de pagini demne de o “opera” literara. De fapt disidenta tatei consta in cateva lucruri de mult bun simt, normale intr-o tara normala. Dar Romania nu era o tara normala cum din pacate nu este nici astazi. Acuzele erau legate de comentarea emisiunilor postului de radio “Europa Libera” in public, de numarul prea mare de corigenti la limba romana (materia pe care cu multa dragoste o preda), de faptul ca nu a dorit sub nicio forma sa-si dea acceptul pentru trimiterea unui numar de elevi ai clasei unde era diriginte pe santierul nenorocit “Dunare – Marea Neagra”. Sa nu uitam, evenimentele se petreceau in plina dictatura megalomana a lui Nicolae Ceausescu, in perioada 1977 – 1978. Suferintele tatei isi aveau originea in anii tineretii cand fusese inchis vreme de sase ani in studentie pentru “manifestari antidemocratice” alaturi de un grup insemnat de studenti de la Facultatea de Litere si Filosofie a Universitatii Bucuresti. Securitatea nu uita si nu ierta, asa ca el avea un “cui” infipt in zidurile tenebroasei institutii care intr-un final i-a si adus pieirea prematura. La doar patruzeci si opt de ani, exact in timpul anchetelor nesfarsite de la sediul Securitatii Dolj, tata si-a pus capat zilelor.
Poate ca Dorin Tudoran este cumva uimit sa constate ca turnatorii lui cei mai ordinari sunt sau i-au  fost prieteni apropiati, de altfel oameni foarte apreciati odinioara ai societatii romanesti. Mi-amintesc ca in urma cu mai bine de doua decenii il ascultam fascinat pe Mircea Iorgulescu la acelasi post de radio “Europa Libera”. Aveam o impresie deosebita despre Mihai Botez, nu-i asa si el “disident” intr-un univers despre care cei tineri cunosc foarte putine si despre care atunci cand din intamplare mai afla cate ceva li se pare de-a dreptul ireal. Dar toti acesti oameni s-au dovedit a fi niste sacali, posesori ai unor constiinte searbede (daca le-or fi avut…) care, cine poate sti?- s-au comportat astfel din invidie profesionala ori mai rau din lacomie materiala sau pentru niste farame de avantaje sociale, oferindu-si sufletul lor neinsemnat insusi Diavolului. Pentru ca nu as vrea sa se uite, in opinia mea Directia Securitatii Statului personifica insusi Necuratul! 
Nu stiu cum as fi procedat daca as fi fost supus presiunilor infamei institutii pentru a deveni delator. Prin urmare nu stiu daca am caderea de a acuza acesti indivizi. Ceea ce frapeaza insa este nerusinarea si nesimtirea pe care cei deconspirati astazi din dosarul domnului Tudoran, adica Brezianu, Uricaru si Iorgulescu caci Botez a murit intre timp, isi apara activitatile ordinare, mizerabile de odinioara. De fapt isi apara propriile constiinte aride de sirul de acuze, de oprobiul public in care iata, sunt azvarliti! Din pacate, nici in ceasul din urma nu vor sa recunoasca faptul ca au gresit si in consecinta sa-si asume cu o minima demnitate activitatile imunde. Lipsa curajului si a barbatiei este din pacate pe langa altele, o tara nationala la barbatii asa numiti “de seama” ai Romaniei..
Cat despre despartirea, delimitarea operei artistice, unele dintre ele remarcabile de constiinta si faptele creatorilor, acesta este o problema cu adevarat uriasa pe care altii au disecat-o cu siguranta mult mai bine decat as putea face-o eu aici si acum. Cert este ca adesea, in spatele unor cariere de mare valoare, fie ele literare sau de alta natura, se pitesc adesea constiinte incarcate de nelegiuiri strigatoare la cer, de intamplari hidoase care nici intre-un caz n-ar trebui sa te lase sa mai dormi linistit…Oare?   

Un comentariu: