Cum treci acum si apa e-n ruine,
si-ti este bine si îmi este bine,
as vrea sa-ti spun, iubito, ca în tine
e vie vrerea ambelor destine.
Te voi iubi cu mila si mirare
cu întrebare si cu disperare,
cu gelozie si cu larma mare,
c-un fel de fardelege care doare.
Si jur pe tine si pe apa toata
care ne tine barca înclinata
ca vei ramane - dincolo de numar
si dincolo de forme, masti si vorbe -
a mea, de-a pururi, ca un brat în umar.
"repetabila povara" o consider aproape de luceafarul lui eminescu
RăspundețiȘtergereIti multumesc ca mi-ai adus aminte. Chiar daca creez un disconfort unora, am pus aceasta frumoasa poezie, (poate de valoarea Luceafarului lui M.Eminescu), pe acest blog recitata de Adrian Paunescu.Cu bine,
RăspundețiȘtergereOdorica
Si te iubesc cu mila si cu groaza
RăspundețiȘtergereTot ce-i al tau mi se cuvine mie
Ca un nebun de alb ce captureaza
Regina neagra pentru vesnicie
Emeric Imre, Nebun de Alb
absolut superb...