Critica - nevoie sau frustrare?

Cand mi-a venit ideea articolului prezent, ma gandeam ca poate nu e totusi bine, ca poate totusi voi vorbi despre ceva despre care nu stiu foarte multe, dar toate au un inceput....!

O sa incep cu intrebarea de baza: "Ne ajuta cand cineva ne critica?" Teoretic da sau macar asa ar trebui, sa ne ajute sa invatam mai multe. Dar eu marturisesc ca pe mine ma deranjeaza criticile aduse la adresa mea sau a prietenilor mei, de genul: " Azi te-ai imbracat aiurit." sau "Blugii tai nu au nicio legatura cu tricoul sau tenisii pe care ii porti."...astfel de chestii rautacioase si fara fond, pana la urma, de parca ala/aia care ma critica e stilist sau designer vestimentar (mmmm sau cine stie?:P). Ok, multumesc! dar poate ca tricoul care nu avea nicio legatura cu blugii era pus fara sa ma gandesc, poate ca aveam o zi proasta, poate asa am avut eu chef, sau poate erau singurele haine calcate... justificari am o multime....

Da, ador criticile care ma ajuja, care au fundament bine motivat, care ma corecteaza, care ma invata. Critici de genul: "Scrii fraze prea lungi." "Te abati de la subiect", sau mi se atrage atentia la greseli cu adevarat decisive la dezvoltarea mea ca om, in primul rand.

Lumea a devenit grabita, si rautacioasa. Imediat isi da cu parerea intr-un mod deranjant si care nu are nicio legatura cu stilul lui de viata, si adesea in fata caruia nu poti riposta pentru ca nu mai ai timp!

Critica fara fond, nejustificata mi se pare strans legata de oamenii frustrati. Ei cu asta se ocupa, altceva nu au de facut. Si cred ca 8 din 10 dintre cei care critica aiurea si barfesc doar ca sa se faca prezenti intr-o anumita situatie nu citesc, asculta manele..si au alte astfel de preocupari - deci, da - frustrare!

De ce sa ma judeci, sa ma critici, sa ma barfesti cand eu nu te deranjez cu nimic, imi vad de viata mea; daca comportamentul meu sau ceea ce scriu sau spun nu vizeaza pe nimeni in mod direct...da, atunci ma enervez si iti spun fara perdea" "cauta-ti o preocupare interesanta care sa-ti potoleasca frustrarile!"

Consider criticat inteligent, atunci cand stii sa-ti argumentezi cuvintele nu sa ti le justifici! In acelasi timp detest oamenii care cred ca daca vorbesc aiurea,cred ca si spun lucruri interesante sau sunt neaparat si mai destepti!

Da, si mie imi place sa critic. Vai, dar ce-mi mai place! Dar am invatat sa critic doar atunci cand am cum argumenta tot ceea ce spun. Ma elibereaza criticatul uneori, dar argumentezi tot ceea ce -mi iese din gura!

Ma enerveaza la culme cand se trezesc persoane, care ne comenteaza unora articolele si ne fac agramati, sustin ca nu stim limba romana si multe astfel de chestii. Si de asta sunt deranjate multe persoane care poseda blog...ok, tin sa specific pentru "desteptii" care nu stiu ce inseamna un blog, dar ei totusi comenteaza si critica... Un blog este un spatiu personal, in care autorul decide ce si cum scrie...daca te deranjeaza ca eu sau altii ca mine sfideaza legile limbii romane nu citi.

Daca am scrie la un ziar si oamenii ar da bani pe acel ziar normal ca toate criticile de genul de mai sus sunt fondate...dar pe blog scriem ce vrem si cum vrem!

In opinia mea acele persoane care lasa comentarii de acest gen sunt ironice, nu au viata personala, nu au preocupari solicitante si doar vor sa para ceea ce nu sunt... inteligenti.

Concluzia mea e urmatoarea: traim intr-o lume nebuna, ne exprimam liber, incercam sa traim la maxim pe toate planurile, ne grabim...da, dar toti cei care avem blog si scriem agramat sau nu mai stiu eu cum, stim limba romana cel putin la nivel mediu; putem sustine o conversatie solida pe domeniul nostru de activitate, si daca am scrie intr-un ziar, sau o alta publicatie platita...da, am scrie foarte corect si gramatical.

h