De ce par lucrurile mai mari atunci cand suntem mici?
Da, de multe ori am auzit: "...iti parea mare fiindca tu erai mic". Eu saptamana trecuta am trait din plin sentimentul respectiv. Am vizitat curtea casei unde am copilarit. Cand am plecat de acolo, curtea era imensa, erau brazi pe partea stanga, un pom si un leagan pe partea dreapta, pomul fructifer, iar curtea era enorm de lunga, insa gradina...hmmm...gradina, da.. gradina plina de amintiri, gradina uriasa. Dar intre timp au trecut 9 ani, iar eu am crescut. Si datorita faptului ca eu am crescut si n-am mai fost acolo de 9 ani, iar curtea si-a schimbat look-ul (adica nu mai erau brazii, pomul fructifer, leaganul, nimic nu mai era, numai beton, beton si iarasi beton; curtea a devenit pustie, si tot ce era plin de amintire...a disparut), am avut impresia ca curtea s-a micsorat cu minim. 40% ...Wow, ce s-a intamplat? Din ce cauza, de ce, de cand, cum...? Zeci de intrebari cu zero raspunsuri. Da, asta este viata; azi pleci, iar cand te intorci, nimic nu este la fel. Ramai doar cu amintirile..pentru totdeauna.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Am trait si eu experienta aceasta. Este o diferenta fantastica fata de ce am trait acum 20 de ani si ce am vazut dupa.Parca era alta lume atunci, un alt univers, un mini-rai. Am ramas cu un gol in stomac si cu ochii in lacrimi. Lumea mea fugise undeva unde nu o mai putea vedea decat cu gandul. Ma bucur ca ai scris despre asta.
RăspundețiȘtergereDa, exact, curtea, imaginea lui, a fugit undeva, unde nu-l mai pot vedea decat cu gandul. Si am simtit parca prezentul m-a tradat.
RăspundețiȘtergereAsa am simtit si eu cand am vizitat casa bunicilor in "acea" zi. Parca toate mi-au ramas mici. Si atunci m-a apucat nostalgia... copilaria pe care o stiam eu... nu mai era.
RăspundețiȘtergere