De ce se cuvine sa-i multumim Lui Dumnezeu?

  Pentru ca El este Imparatul veacurilor, El este Cel Preasfant si Nestricacios, Cel care tine in dreapta Sa toate cararile vietii omenesti, Cel de la care primim permanent binefaceri aratate si ascunse, Cel Caruia I se cuvine sa-I cantam slava in veci, Cel care a fost alaturi de noi inca de cand ne-am nascut, Cel  ce  ne-a  chemat  la  viata, Cel  ce  ne-a  aratat   frumusetea  lumii, Cel   ce   a deschis  inaintea noastra  cerul  si  pamantul  ca  pe  o  carte a  vesnicei  intelepciuni, Cel ce ne arata vesnicia in lucrurile pamantesti, Cel care ne este alaturi la  fiecare  pas  al  vietii,  aducandu-ne bucurii nespuse. Noi suntem oaspetii Lui pe acest pamant, traind printre lucrurile Lui minunate: vantul  bine  inmiresmat,  muntii  care  tind  spre  cer,  apele  ca  niste  oglinzi  nemarginite  in  care  se rasfrang  aurul  razelor  si  curgerea  lina  a norilor, intreaga  fire plina  de  mangaiere,  pasarile  si  dobitoacele care poarta  pecetea iubirii  Lui, Pamantul  cu  frumusetea  cea  degrab  trecatoare  care  desteapta  dorul  de  vesnicul  Locas, cerul  ca un  potir  albastru  si  adanc,  in  azurul  caruia  canta  pasarile, unde putem asculta  fosnetul  linistitor  al  padurii  si  susurul  dulce - glasuitor  al  apelor, roadele  bine  inmiresmate  si  dulci. Noi suntem oaspeti la praznicul vietii, bucurandu-ne de  buna  mireasma  a  lacramioarelor  si  a  trandafirilor, de felurimea  cea desfatata  a  roadelor  si  a  semintelor, de stralucirea  de giuvaer  din  roua  diminetii, de surasul  desteptarii  scaldate  in  lumina, de frumusetea  zidirii  mainilor  Lui. Dumnezeu este Cel care da  mireasma  florilor - tainica  adiere  de  parfum,  gingasa  alcatuire  de  culori,  Cel  Care  a  incununeaza  tarina  cu  aurul spicelor  si  cu  azurul  abastrelelor,  iar  sufletul  cu  bucuria  vederii  celor  tainice, Cel Care trezeste  la viata  toata  faptura, fiind Izvorul vietii si Biruitorul mortii. Se cuvine sa-I multumin pentru vaile si codrii in vesminte de nunta, mangaiate de lumina lunii si de cantecele, pentru ca  a  scos  dintru  intunecimile  pamantului  felurite  culori, gusturi  si  miresme, pentru  ca  ne-a  inconjurat  cu  mii  si  mii  de  fapturi, pentru ca ne indestuleaza cu dulceata pe noi cei ce ne gandim la El, pentru rugaciunile care prind viata, pentru frumusetea inserarii cand se asterne  linistea  aducand  vremea  odihnei  si  a somnului  obstesc,  palatele  stralucitoare inchipuite  de  norii  poleiti  cu  aurul  amurgului  care ne  par  a  fi  camara  Lui. Trebuie sa-I multumim pentru stralucirea facliei focului Lui in sufletul nostru, pentru pacea si lumina care ne-o aduce, pentru ca desi suntem atat de mici si neinsemnati El ne ocroteste cu dreapta Sa cea iubitoare, avand  necontenita purtare  de  grija, aducandu-ne in cale oameni iubitori si animale blande, bucurii ale inimii si fericirea de a trai El isi arata maretia prin suflarea  furtunii, prin serpuirea  fulgerelor  orbitoare:  vorbind prin  fosnetul  codrilor, purcederea  tunetelor  si  ploii, prin susurul apelor, prin vuietul  muntilor   care  scuipa  foc. El scutura  pamantul  ca  pe  un  vesmant si  inalta pana  la  cer  valurile  marii. El este fulgerul ce lumineaza in sufletul nostru, aducandu-ne cele mai  inalte  visuri  omenesti, setea  noastra  nepotolita  dupa  impartasirea  cu  Dumenezeu cel ce aprinde  in  noi  un  dor  mai  mare  de  cele  ceresti  decat  de  cele  pamantesti, Cel ce  face  din  noi  fii  ai  luminii  invesmantandu-ne  cu  cele  mai  gingase  raze  ale  Lui, Cel ce zdrobeste puterea  duhurilor  intunericului  si sorteste  tot  raul  nimicirii. El este Cel ce face  sa  rodeasca arta  pictorilor,  inspiratia  poetilor,  gandirea  savantilor. Cu  puterea  cunoasterii   de  sus  patrund  ei  legile  Lui, cat  te  mare  este  in  operele  lor,  cat  este  de  mare  in  omul  pe care  El  l-a  facut! El este Cel Ce lumineaza  sufletul  cu  pace  in vremea  grelelor  patimiri  si  scarbe, el trimite  ajutor  neasteptat El mangaie, El  cerceteaza  cu dragoste  si  mantuieste.El este Cel ce adumbreste  sufletul  cu  pacea  harului  Sau atunci cand ne rugam Lui. El singur este Bun, pentru ca plineste cererea  noastra  pentru  cele  bune, pentru ca vegheaza  necontenit  asupra  noastra, pentru ca tamaduieste  neputintele  si   scarbele  cu  trecerea  vindecatoare  a  timpului, pentru ca preschimba viata  noastra  cu  faptele   bunatatii, pentru ca pecetluieste  cu  negraita  dulceata  fiecare  din  poruncile  Lui, pentru ca invie constiinta care  s-a   stins  si  intoarce  la  frumusetea  cea  dintai  sufletele  ce  o  pierd  fara  nadejdea  de-a  o  mai  dobandi. El este DRAGOSTE, iar « dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată. Mica este lauda mea pentru Tine Doamne caci stiu  cum  te  slaveste  firea.  Am  privit  iarna  cum,  sub tacerea  lunii,  intreg  pamantul  Iti   aduce  tihnita  rugaciune,  invesmantat  in haina  alba,  stralucind  de  nestematele  zapezii.  Am  vazut  cum  se  bucura  de Tine  soarele  care  rasare  si-am  auzit  corurile  pasarilor  slavoslovind.  Am  auzit  cum  fosnesc  codrii,  canta  vanturile  si  apele  susura  cu  taina  despre  Tine,  am a uzit  cum  Te  propovaduiesc  cetele  luminatorilor  prin  miscarea  pe  care  le-ai  randuit-o,   cu  intelepciune  pe   nesfarsitele  intinderi. Ce  e  lauda  mea  !  Firea  este  ascultatoare,  iar  eu  nu  sunt.  Atata  cat  traiesc  si  vad dragostea  Ta,   ravnesc   sa-Ti  multumesc,  sa  ma  rog  Tie  si  sa   strig: Slava  Tie,  Celui ce ne-ai aratat lumina!  O,  Preabuna  si  De-Viata-Facatoare  Treime,  primeste  multumire  pentru  toate  milele  Tale  si  ne  arata  vrednici  de  binefacerile  Tale  ca,  inmultind  talantii  care  ne-au  fost  incredintati,   sa intram  in  vesnica  bucurie  a  Domnului  nostru  cantand  cantare  de  biruinta:  Aliluia !

6 comentarii:

  1. f frumos. Imi place ca articolul este inchegat...ca este plin...:)

    RăspundețiȘtergere
  2. Simion,
    E foarte frumos si foarte poetic. Si eu cred in El, dar nu stiu sa potrivesc asa frumos cuvintele pentru ca, recunosc, eu nu stiu sa-L descriu pe Dumnezeu.
    Nu stiu cine, ce e si cum arata. De fapt cred ca aici avem cu totii aceeasi limita.

    Moise L-a vazut sub forma de tufis in flacari. Doar Petrache Lupu de la Maglavit zicea ca L-a vazut si ca au avut si o conversatie, ceea ce ma-ndeamna sa cred, daca e adevarat, ca Petrache Lupu a fost mai vrednic sa-I cunoasca infatisarea decat Moise. Tu ce crezi?

    RăspundețiȘtergere
  3. Sfintii parinti ne spun ca pe Dumnezeu trebuie sa-l cautam in sufletul nostru. Nu stiu prea multe despre Petrache Lupu, stiu insa ca pentru a ajunge la cunostinta Lui Dumnezeu trebuie sa-i cunosti poruncile si sa le urmezi, iar poruncile toate se invart in jurul iubirii, deoarece Dumnezeu este iubire sau dragoste.
    << Si într-adevãr totul culmineazã în dragoste, care constituie sinteza tuturor "virtutilor", a cãror esentã este Hristos. Eliberarea, prin rãbdare si sperantã, de "patimile" nerãbdãtoare si deznãdãjduite, permite agonisirea a ceea ce se cheamã apatheia, care nu este nepãsarea stoicã, ci libertatea, disponibilitatea interioarã de a participa la "dragostea nebunã" a lui Dumnezeu pentru fãpturile Sale. Simeon Noul Teolog spunea despre omul care se sfinteste cã devine "un sãrac plin de iubire frãteascã" (cf. Basile Krivocheine, În lumina lui Hristos, Sf. Simeon Noul Teolog, cap.1: "Un sãrac plin de iubire frãteascã", Editura Chevetogne, 1980, p.13-25.). Sãrac, pentru cã se leapãdã de functiile lui, de importanta lui socialã (sau ecleziasticã), de nevrozele si obsesiile sale, pentru cã se deschide în acelasi timp lui Dumnezeu si aproapelui, fãrã sã despartã rugãciunea de slujirea fratelui. El va putea atunci sã deosebeascã chipul celuilalt în spatele atâtor mãsti ale urâteniei si ale pãcatelor, asa cum face si Iisus în evanghelii. Si-i poate împãca pe cei ce se urãsc si ar vrea sã distrugã lumea.>>

    RăspundețiȘtergere
  4. Adica renunta la Eu. Foarte frumos explicat. Truda ta va da roade. Succes in misiunea pe care ti-ai asumat-o!

    RăspundețiȘtergere