Cele mai mari probleme ale Imperiului
Oricat
de mult ar incerca imperiul sa contra-atace, fisurile se cam largesc si
fie problemele vechi renasc precum capetele dragonului, fie altele noi
apar de unde nici nu te astepti – toate semne ale unui imperiu in
descompunere. Sa facem o scurta recapitulare a problemelor care pot sa
aduca sfarsitul americii si haosul refacerii ordinii mondiale actuale:
1) implozia Japoniei:
Japonia este cea mai indatorata tara din lume cu peste 200% din PIB
datorie; nu asta ar fi problema, ci faptul ca se lupta cu stagnarea
economica de vreo 15 de ani si pe langa faptul ca au o populatie
imbatranita si prin urmare un revers al piramidei sociale, pe langa
faptul ca au pierdut in competitia industriala de cativa ani de cand
China – dar nu doar China – le cam ia locul pe acele piete care
japonezii le dominau in totalitate, mai nou au o noua problema:
renasterea nationalismului; era evidenta ca mai devreme sau mai tarziu,
China isi va face niscavai portavioane, va mai pompa ceva miliarde in
armata si va veni sa isi ceara insulele inapoi. Japonia raspunde la
incordarea Chinei prin marirea bugetului militar si pregatirea de
razboi. Nu mai trebuie sa detaliem ce ar insemna un razboi sino-nipon
pentru Imperiu: inceputul unui nou razboi mondial. Ceea ce nu cred ca
le-ar displace americanilor: foarte probabil ar fi mai doritori sa lupte
acum cu China, decat sa mai astepte vreo 10 ani pana chinezii ii
depasesc economic si ii ajung din urma si militar. Tot la punctul asta
poate ar fi util sa mentionam si implozia Marii Britanii, caci tot
suntem la capitolul “provincii”. Daca Marea Britanie nu are dusmani
precum China, problema ei este insa dependenta de sistemul bancar
mafiot. Manipularea ratei de dobanda de catre bancherii londonezi a fost
probabil ultima picatura in rabdarea europenilor care au contracarat
impotriva bancilor si o vor face din ce in ce mai mult la presiunea
alegatorilor. Introducerea taxei pe tranzactii este doar un pas din
acest razboi.
2) riscul hiperinflatiei:
americanii experimenteaza cu politicile monetare precum un jonglor ar
performa cu grenade. Tiparirea de sume imense de dolari, esecul acestei
politici de a reporni motoarele economice si capitularea politica in
fata lobby-ului bancherilor ii tine pe americanii care vad ce se
intampla intr-o stare continua de spaima. Multi asteapta de ani de zile
prabusirea dolarului si explozia preturilor. Deocamdata insa americanii
au avut ceva noroc, dolarul fiind salvat pur si simplu de increderea in
armata americana si de aparitia de crize majore in alte parti ale lumii
(criza Europeana, primavara araba, conflictele din Orientul Mijlociu
etc). Marea problema a americanilor este insa ca daca lucrurile se
calmeaza prin alte parti, dolarul va pica, imprumutarea va fi din ce in
ce mai dificila, economia americana se va contracta in continuare si
prin urmare ei vor fi nevoiti sa fabrice razboaie si crize te miri unde
ca sa ii tina pe investori indeajus de speriati incat sa fuga inspre
dolar, dar atat de speriati incat sa se duca inspre aur. De altfel,
aurul este un alt dusman fioros al dolarului, cu care armate de bancheri
centrali (aflati sub umbrela americana) se lupta zilnic ca sa il tina
sub control.
3) coacerea mamaligii in interior:
oricati bani vor mai tipari si oricata propaganda va ascunde adevarata
stare a natiunii, poporul american nu prea mai poate rabda mai mult si
nu va trece mult pana la aparitia unei noi miscari anti-sistem si de
data asta probabil mai pregatita decat “occupy”; masinaria de manipulare
si propaganda americana a reusit sa deturneze occupy-ul prin varii
tehnici specifice si foarte agresive; cand insa foamea se va inteti si
masa critica se va forma, oricata propaganda vor pompa, nu vor reusi sa
ii calmeze pe americani; sa nu uitam ca foamea i-a facut si pe romani sa
dea jos cu Ceausescu, oricat de uns avea el sistemul de anihilare a
oricarei opozitii. Daca romanii au putut schimba sistemul (macar atat
cat au facut) cu atat mai mult vor putea cateva sute de milioane de
yanchei inarmati. Lucrurile nu pot merge asa la nesfarsit, iar
agresivitatea cu care guvernul incearca sa le ia armele, e inca un semn –
daca mai aveam nevoie – ca guvernul se teme de popriul popor. Ori daca
se teme, inseamna ca stie ca nu va fi bine.
Desi problemele sunt multe si mari, nu
inseamna deloc o moarte sigura pentru imperiu. Ce stim noi sunt doar
niste bube care se vad, dar pentru care nu excludem ca imperiul sa aiba
deja pregatit un medicament, precum a fost cu pragul fiscal. Ca
rezolvarea a fost doar amanarea unui deznodamant tragic, este adevarat.
Dar la urma urmei, nici un imperiu nu supravietuieste pentru totdeauna,
caderea va veni mai devreme sau mai tarziu, fie din cele trei pricini
mentionate de noi, fie din altele de care nici nu avem habar. De Gigel Chiazna
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu