O tara, doua “sisteme”…
Conceptul
în sine nu e nou… Dar putem spune că, în România anului 2013, el este
cât se poate de prezent în viața țării. Pe de-o parte avem marea masă a
poporului: sărăcită, lipsită de perspective, cu grijile și problemele
traiului zilnic, fără posibilitate de a accede în lumea celor căpătuiți.
Pe de altă parte, avem de-a face cu cei care au reușit să prindă trenul
lipsei de griji: politicieni, baroni locali și oameni care s-au
realizat prin simplul fapt că au reușit să pătrundă în „sistem”. Iar
când spunem sistem, nu ne referim doar la instituțiile de stat, ci și la
cele private.
În momentul de față, sistemul celor
căpătuiți, este de tip buclă închisă: nimic nu intră, nimic nu iese!
Este un sistem clientelar în care primul-venit este primul-servit în
funcție de cât de mult cotizează unde, cât și către cine trebuie. Dar să
vedem care sunt resursele de care dispun membrii acestor două sisteme.
Cei săraci, majoritari, au dreptul să nu
spună nimic, să plătească necondiționat oricât și ori de câte ori li se
impune, să accepte orice din partea angajatorilor transformați în
proporție de peste 90 la sută în stăpâni, să lucreze non-stop fără
concedii, pe salarii minime negarantate, să mănânce prost, să se îmbrace
ieftin, să moară loviți pe trecerile de pietoni fără consecințe pentru
făptași, să accepte servicii medicale scumpe și proaste, să suporte
mitocănia și lipsa de politețe a funcționarilor publici, să fie
defavorizați în procese, să li se refuze accesul în emisiuni televizate
sau opinii critice în presa scrisă, să fie sancționați sau chiar bătuți
de organele de poliție în cazuri de conflict cu persoanele înstărite
care încalcă legea, ori, pur și simplu, să li se refuze total orice
informație cu privire la destinația și cheltuirea sumelor pe care ei le
plătesc drept impozite.
Ceilalți, din sistemul „minoritar”, au
la dispoziție organele statului: putere legislativă, executivă și
judecătorească, presă scrisă, audio și video, instituții de stat,
instituții private, instituții bancare, directori de resurse umane,
relații clientelare bazate pe corupție, șantaj, trafic de influență,
nepotisme și cumetrii, imunitate în fața legii, dispreț și lipsă de
respect față de marea masă a populației, resurse ale solului și
subsolului, dar ceea ce este mai important, au arme. Pe care sunt
convins că nu s-ar sfii să le utilizeze în momentul în care marea masă
s-ar deștepta și ar încerca să-și impună controlul. Și pentru cei care
încă se mai îndoiesc de faptul că puterea pe asta se bazează, îi
sfătuiesc să arunce o privire asupra organelor de ordine, la orice
manifestație publică a maselor. Organele de supraveghere sunt echipate
cu muniție de război. Nu cu gloanțe de cauciuc, nu cu alte mijloace de
apărare a ordinii publice, ci cu arme reale, cu care pot să înăbușe în
orice moment mișcările sociale iscate din lipsa de suportabilitate a
atâtor nedreptăți. Pentru că poporul nu mai este de mult suveran. A
ajuns să fie tranșat precum vita și repartizat în funcție de
necesitățile stăpânilor: tinerii între 18 și 25 de ani trebuie ținuți la
fezandat, pe banii părinților săraci și bolnavi, până le vine rândul să
intre în mașina de produs bani a statului-mafiot. Cei între 25 și 40 de
ani, sunt numai buni de pus în jug, să tragă pân-or crăpa. Cei peste 40
de ani, dacă au făcut cumva imprudența să supere vreun drăguțel de
sifonar aflat în grațiile patronilor, n-au decât două alternative: ori
să-și pună viața într-un cui legați de cravată, ori să trăiască din mila
copiilor, pentru că alt loc de muncă nu mai apucă, în veci. Cât despre
pensionari, ce să mai zicem, cei care au reușit să se aleagă cu o pensie
bunicică din salariile avute la stat pe vremea împușcatului, sunt
spălați pe creier de cei de la putere și folosiți ca masă de manevră la
electorale, promițându-li-se mult așteptata curățare a țării de elemente
dușmănoase și scoatere a țării din sărăcia în care au împins-o cei ce
nu au stat în rând cu forțele sociale eliberatoare. Restul
pensionarilor, mai puțin norocoși, scoși la pensie după marea revoltă de
mucava a unui regizor de duzină, se sting încet și rapid, precum o
lumânare din parafină fină.
Și în tot acest tablou sumbru, mai putem
introduce și elementele care fac eforturi disperate pentru a menține
Statul de Drept în România și românii ca națiune, respectiv organismele
democratice de justiție și control ale societății civile, născute din
necesitatea de a duce mai departe numele acestei țări în lume în sens
pozitiv, organisme care apără libertatea, egalitatea, caracterul unitar
și indivizibil al țării, neatârnarea față de nicio putere și apartenența
la spațiul civilizat al Uniunii Europene.
Recentul raport pe MCV al Uniunii
Europene a relevat încă o dată, dacă mai era cazul, îngustimea viziunii
clasei politice asupra modului în care trebuie condusă țara. Toate
aceste organisme și instituții de care vorbeam mai devreme, reprezintă
un ghimpe în coasta celor aflați la putere, deoarece le limitează aria
de acțiune în ceea ce privește jefuirea bogățiilor naturale, dezvoltarea
educației maselor (care trebuie în accepțiunea lor să fie de nivel
scăzut și să se bazeze pe obediență), răspunderea în fața legii pentru
abuzuri și incompatibilități cu funcțiile publice, într-un cuvânt,
aceste organiesme și instituții se interpun în calea acestui haos
organizat care îi ține pe ei departe de ochii și judecata prostimii. Cum
poți critica o instituție care are drept scop sesizarea unor grave
abateri ale sistemului juridic spre exemplu, câtă vreme acest sistem
juridic a cărui menire este de a apăra legea, o încalcă ori de câte ori
această acțiune se finalizează cu mii, sute de mii, sau milioane de euro
în conturile personale? Cum poți critica o instituție care sesizează
jaful practicat de cei de la putere prin fraudarea sumelor atrase la
buget, ori prin diverse proiecte din bani europeni care nu se
concretizează, atrăgând după sine penalizări și sancțiuni din partea
celor ce dau banii? Și toate aceste sancțiuni și penalizări nu sunt
suportate de inițiatorii proiectelor, ci de noi toți, cetățenii acestei
țări bogate, adusă în sapă de lemn de un sistem ticăloșit. Sau cum poți
critica o instituție care-ți spune că ai saloane de spital cu
așternuturi murdare, insalubre, cu personal mediocru și hulpav, în
totală contradicție cu ideea de sănătate, cu instrumentar rămas din Evul
Mediu și materiale sanitare inexistente, ori furate de personalul
angajat, atâta vreme cât în sistemul sanitar se duc din partea
populației sume de zeci de miliarde de euro anual? Ca să nu mai amintim
că se fură mâncarea de la gura bolnavilor, a copiilor din creșe și
grădinițe, a bătrânilor din aziluri și a copiilor din orfelinate și
centre sociale!
Dar domnilor aflați la putere, da, sunt
elemente dușmănoase care scot în evidență ceeea ce dumneavoastră vreți
să ascundeți sub covor! Și pentru asta sunteți în stare să sacrificați
nu numai țara și pe cetățenii săi, ci și viitorul copiilor noștri. Și nu
mă refer numai la ai noștri, pentru că și copiii voștri vor trăi în
aceeași țară strâmbă pe care vreți să o clădiți! De Dumitru Zburlea - Ziarul Natiunea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu