SATANA

SATANA

Motto:

Veşnicia eşti doar Tu. Unic Tu, Zamolxe nu!

- Vai Doamne, grădina mea... s-a ales praful de ea,

Plângea Fecioara Maria cătând către România,
 La grădina-i minunată,  ajuns-o biată privată.
- Doamne-acest popor de daci, m-a lăsat fără araci
 Au furat cu mic cu mare tot ce-au găsit în cărare.

Şi-uite Doamne,‘i nestropită, buruiana-i neplivită,
Zac gunoaiele în drum, florile-s făcute scrum,
Gardu-i rupt, uluca-i trasă, Doamne, nimănui nu-i pasă
Că s-a umplut de gândaci şi de dacomaniaci.
Şi niciun dac nu se teme, când sub el grădina geme.

Şi-o ţin langa, una-ntr-una, cu scorneli una şi una
 Cum că limbile din lume, de la daci se trag anume,
Şi-orice mişcă pe Pământ este dac de-al lor preasfânt.

Şi-acum Doamne ce mă fac, că Iisus a ajuns dac?
El nu mai este evreu, şi tot dacă sunt şi eu.

- Doamne Te cunosc prea bine, Iisus de la Tine vine. 
Doamne Dumnezeul meu, nu eşti turc, tătar, evreu,
 Nici Tu şi nici Duhul Sfânt, care umblă pe Pământ.
Dar dacă Iisus e dac, Doamne, Doamne, ce mă fac,
Când veni-va-n România întrupat iar în Messia?

Ce va zice de Treime când va trece prin mulţime,
Că Sfântul Duh şi cu Tine sunteţi daci din străvechime?

Că Zamolxe-ar fi pătrimea sau că el este Unimea?
Numai Unu-i Dumnezeu, iar Zamolxe, Mare Zeu
 O să vrea să Te uzurpe, pe Feciorul Tău să-L surpe.

Nimeni nu poate sa spună, ce-o sa iasă pân’la urmă.
Bunule Părinte dară, spune-mi mie,-a Ta Fecioară
Cum e să ai doi stăpâni, unul azi şi altul mâni?
Cum pot dacomaniacii dară, să gândeasc-aşa ocară?
Fă-i tu Doamne să-nţeleagă, că nu sunt lucruri de şagă.

- Doamne-n mare mila Ta, pliveşte grădina mea!
Scoate-le din cap manele, kogaioane şi tunele,
Scapă-i Doamne de mistere, de portaluri şi de bere,
 Dă-le Doamne-n cap Lumină, spune-le că sunt doar tină
Şi să-şi tragă singuri apa, la Zamolxe-Ucigăltoaca.

poezie de Dan Ioaniţescu