-”Seara, dimineaţa, şi la amiază, oftez şi gem” (Psalmul 55:17)-

În 1965 experţii au prezis că peste douăzeci de ani săptămâna de lucru va avea douăzeci şi două de ore şi pensionarea se va face la patruzeci de ani deoarece computerele vor face aproape toată treaba. Dar ce au trecut ei cu vederea? Poftele! Cu cât avem mai mult, cu atât de dorim mai mult. În acest cerc vicios, prima victimă este timpul nostru cu Dumnezeu! Deci cum stai cu viaţa de rugăciune? Înainte de a da un răspuns, citeşte următoarele cuvinte ale unor mari sluji­tori ai lui Dumnezeu:

DL Moody: “Dacă ai atâtea lucruri de făcut încât nu ai timp pentru rugăciune, depinzi de ele, tu ai mai multe lucruri de făcut decât Dumnezeu a vrut vreodată să ai”. Jill Briscoe: “Dacă petre­ci timp cu Dumnezeu El îţi va călăuzi paşii şi atunci devii un om condus de Dumnezeu”. Helmut Thielicke: “Cuvântul lui Dumnezeu ne solicită. El ne cere o porţiune de timp dintr-o zi; chiar dacă este una foarte modestă, în care El este singura noastră companie … Dumnezeu nu suportă să fie păcălit cu rugăciuni în stil telegrafic şi să fie dat la o parte ca un vizitator nepoftit căruia abia îi deschidem uşa şi asta numai pentru a scăpa de el cât mai repede”. AW Tozer: “Acum, ca tot­deauna, El se descoperă copilaşilor şi se ascunde în întuneric gros de cei înţelepţi şj prudenţi. Trebuie să ne simplificăm modul în care ne apropiem de El. Trebuie să ajungem la lucrurile esenţiale (şi ele vor fi extrem de puţine, dar binecuvântate). Trebuie să renunţăm la orice efort de a impresiona şi să ne apropiem cu candoarea nevinovată a copilăriei. Dacă facem aşa, fără îndoială că Dumnezeu ne va răspunde imediat”.