Frustrare, tristețe, dezgust. Sunt singurele sentimente care mă încearcă privind pseudorevolta șoarecilor din întreaga Românie. Părerea mea despre actuala guvernare este execrabilă. Părerea mea despre actuala opoziție este la fel de execrabilă. Idem cu marea masă a saltimbancilor aflați pe culmile ridicolului care pozează în manifestanți. România nu se trezește, România se zvârcolește. O țară care a uitat când s-a culcat nu are la ce se trezi. Gloata pestriță, policromă și absolut anarhică în revendicări poate stârni doar frustrare și ilaritate. Lipsa de perspectivă ucide voința în oamenii normali. Majoritatea s-a prins că politicul nu schimbă nimic esențial, totul reducându-se la o rotativă sinistră de sorginte pecerist-cleptocratică.
O mulțime vidă care se dorește a fi o mulțime revoltată mișună pe străzi. Revolta șoarecilor prinși în cursa vieții. Protestatari surprinși într-o mișcare browniană pe care n-o înțeleg. Urlete, paiațerii, dansuri, scandări patetice, bastonări, tonfe. Unicul eveniment demn de luat în seamă a fost ciocnirea violentă a unor băieți din București cu forțele de ordine. A fost singura chestie cu cojones din tot acest bâlci atonal. Cu mistreții nu se poate discuta altfel. Ei nu vor părăsi niciodată de bună voie lanul de porumb în care se înfruptă din munca altora. Frica este singurul sentiment care pune în funcțiune sistemul lor nervos de mult atrofiat de nepăsarea și prostia majorității subjugate. Evident, nici așa nu va schimba nimic, dar măcar există satisfacția apariției unei scântei a speranței că nu ne-am transformat chiar toți în niște momâi consumatoriste și docile. Singurele revendicări coerente și sincere au fost cele redactate și postate pe internet de ultrașii bucureșteni, infierați imediat de șoarecii din presă, politică, stradă, ca fiind huligani și extremiști. O inițiativă naivă, dar sinceră.
Dacă prostia și pupincurismul s-ar vindeca cu ulei de pește unii presari și „cetățeni de bine” ar trebui să mănânce câte o balenă pe zi. Singurii oameni de care îmi pare rău din tot acest circ sinistru sunt tocmai câțiva băieți din galeriile de fotbal (nu toți, căci și acolo există faună, uneori și floră), care nu au avut nici un interes meschin, doar că bunele lor intenții reprezintă o picătură de vin într-o vidanjă plină ochi.
Din principiu nu am încredere în revoltele la care se merge pe ritm de Dansul pinguinului, manele sau fluiere de reivări. Îmi voi schimba părerea când majoritatea nemulțumită va fi conștientă de ceea ce vrea antrenată fiind (măcar) de mesajele lui Cheloo, ca să nu intrăm în alte discuții despre muzici aproape necunoscute la noi. Până atunci – somn zbuciumat, fărâma de brânză vă așteaptă în curse. De Goran Mrakici – FrontPress.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu