Mihai Eminescu
Ce suflet trist...
Ce suflet trist mi-au daruit
Parintii din parinti,
De-au incaput numai in el
Atatea suferinti?
Ce suflet trist si far' de rost
Si din ce lut inert,
Ca dup-atatea amagiri
Mai spera in desert?
Cum nu se simte blestemat
De-a duce-n veci nevoi?
O, valuri ale sfintei mari,
Luati-ma cu voi!
http://teodorapetrescu.blogspot.com/
Asa este...suflet trist si f. insingurat...imi place poezia..
RăspundețiȘtergereTrista a fost si viata lui si moartea lui. Moartea a fost in umilinta si dispret pentru geniul lui.Si tot scanariul regizat de birfitoarele Bucurestiului, din aceea vreme. Am scris despre asta a cata oara, pe blogurile mele. Sa avem un gand pios pentru el si soarta lui nefericita si mai ales nemeritata. Numai bine, Odorica
RăspundețiȘtergere