“Bestiile elvetiene”: istoria misterioasa a celor mai brutali mercenari europeni
Astazi Elvetia este privita ca o tara pacificatoare, datorita neutralitatii pe care a abordat-o in timpul celor doua razboaie mondiale. Inainte de aceste momente, insa, in decurs de 500 de ani, Elvetia s-a mandrit cu brutalii sai mercenari.
Elvetia a fost una dintre cele mai razboinice tari din Europa, sustine istoricul si jurnalistul Jost Auf der Maur, a carui carte, “Mercenari pentru Europa”, a aparut recent pe piata.
In carte, istoricul spune, printre altele, ca Elvetia si-a trimis mercenari in aproape toate colturile Europei, iar numarul acestora, in decursul veacurilor, a atins aproape un milion de oameni, scrie Deutsche Welle.
Bestiile elvetiene
Imaginea acestor mercenari este descrisa de autor intr-un mod destul de infricosator: oameni slab educati, extrem de brutali, care nu refuzau nicio misiune, oricat de sangeroasa ar fi fost aceasta.
Din perioada Evului Mediu dateaza cateva informatii despre brutalitatile savarsite de mercenarii elvetieni, prezentate de Jost Auf der Maur: se spune ca mancau inimile oamenilor, beau sangele adversarilor doborati in lupta si isi lustruiau cizmele cu grasime umana.
Ratiunea recrutarii masive a mercenarilor elvetieni in Europa era una exclusiv financiara. In secolele 13, 14 si 15, mercenarii elvetieni isi castigau astfel banii necesari traiului zilnic.
Sa ne amintim ca, la acea data, Elvetia era o tara extrem de saraca. Majoritatea mercenarilor alegea acest stil de viata tocmai pentru a scapa de saracie, dar existau si oameni care se avantau in lupta dintr-o sete evidenta de aventura.
Recrutarea si inchirierea mercenarilor era facuta de structurii oligarhice, cu preponderenta in Elvetia Centrala, dar si in unele zone periferice. Din afacerile cu mercenari, profitorii momentului castigau destul de multi bani, mai ales in perioada de boom a acestei afaceri, secolele 17-18. Atunci, cateva clanuri familiale isi asigurau, prin aceasta metoda de business, o viata de lux si huzur.
Bani patati cu sange
Administratiile locale aveau si ele partea lor din aceste afaceri. In cantonul Schmitz, de exemplu, de-a lungul a 300 de ani, oamenii nu au platit niciun fel de impozite catre administratiile locale. Banii, care trebuia sa vina din impozite si taxe locale, nu erau imperios necesari, taxarea vanzarilor si inchirierilor de mercenari umpland cu indestulare visteriile primariilor.
Bancile, de asemenea, au profitat de afacerile cu mercenari. Chiar si la acea vreme, existau institutii bancare ce si-au dat repede seama ca purtarea de razboaie este o afacere foarte profitabila.
In anii 1814-1815, in timpul Congresului de la Viena, inchirierea de soldati elvetieni cunoaste un recul puternic, iar Elvetia se angajeaza sa-si pastreze neutralitatea militara. Acest lucru nu se intampla insa din considerente morale sau etice, ci din cauza ca, la acea vreme, incepea crearea marilor armate ale Europei, iar mercenarii elvetienii deja nu isi mai gaseau locul in noua ordine militara. De Liviu Anghel – Ziare.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu