Sunt golan! Asta strigau cu mândrie protestatarii din 1990 din Universității și de atunci este o mândrie pentru mulți să fie golani, adică tinerii studenți care protestau pentru democrație, și au fost măcelăriți de minerii chemați de Băsescu.Acum, cei care își manifestă violent frustrările și lipsurile, sunt numiți de presă huligani. Cu o abnegație demnă de tineretul comunist, protestatarii care se luptă cu mâna armată a puterii, jandarmeria, sunt înfierați la televizor mai ceva ca pe vremea lui Dej.
Doar despre asta se vorbește: despre suporteri, despre galerii, despre huligani. Despre cum au deturnat sensul adevărat al mitingurilor de către aceste elemente periferice ale societății. Nu contează că sunt și ei oameni, că au familii, părinți pensionari, slujbe prost plătite, că nu au viitor, că singura lor șansă de a trăi decent este emigrarea. Și că după ce au văzut valuri valuri de îmbogățiți post tranziție bătându-și joc de legi și de demnitatea acestui popor, au ales să se manifeste “antidemocratic”, adică aruncând cu pietre în jandarmii care i-au bruscat pentru că nu aveau autorizație. Că m-am născut și eu, ca și ei, fără autorizație, că respir, gândesc, strig și lovesc tot fără autorizație, e o realitate pe care politicienii mă aștept să și-o asume. Până acum am trăit noi în țara lor, acum trăiesc ei într-a noatră. Și un jandarm călcat pe cap, o mașină e poliție spartă, sunt doar un pas un înainte, pierderi colaterale.
Sunt huligan, doar că am ales să mă manifest astăzi, la Cluj-Napoca, pașnic. Eu și alții 600 de suporteri clujeni, tot din galerie și ei. La Cluj jandarmii au stat în banca lor, nu au tensionat situația. La București, prea aproape de ciocoii cocoțați la Guvern și Președinție, s-a încercat timorarea și agresarea oamenilor veniți să își spună ofurile. Și așa, s-a ajuns la violențe. Îi admirăm pe greci și francezi pentru puterea lor de revoltă, dar când Bucureștiul devine Atena, facem în pantaloni și strigăm că asta nu e democrație. Ba e exact democrație. Chelnerii și tinichigii pe care și-i visa Băsescu, în detrimentul filozofilor, au ieșit pe străzi. Ai grijă ce îți dorești. Nu știu exact cine a provocat pe cine, dar nu e o rușine să fii huligan, e chiar o mândrie.
Vrei să faci o omletă, trebuie să spargi niște ouă. Huligan, român, om liber. Prost îmbrăcați, fără slujbe, iobagi pe moșia unui chior fără inimă, cu fularele echipei pe care o iubim, vinovați că simți.La fel de mândri ca golanii din 1990, astăzi nu trebuie să ne fie rușine când suntem numiți huligani. Iar dacă presa s-a blocat pe acest subiect, făcând fără echivoc jocul puterii, nu ne rămâne decât să ne consolăm cu faptul că mulți dintre ei se vor duce, laolaltă cu cei care îi sponsorizează. Stăpân și câine, politician și jigodie de presă, laolaltă. Adio. De George Bara – NapocaNews
http://odorica.blogspot.com/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu