"Patul lui Procust"...

Astazi am fost obligata sa asist la o scena care m-a socat. Mai ales ca s-a petrecut in propria-mi casa, cu propriul meu tata. Cu cateva zile in urma aproape ca m-a obligat sa-i promit ca nu voi mai cumpara NICI O CARTE. Motivul? Veniturile destul de mici (motiv real!) si spatiul din ce in ce mai restrans de depozitare pentru carti (motiv, aparent, si mai real). Si asta in ciuda faptului ca a citit, in timp, cate ceva din cartile cumparate de mine.
Azi am facut imprudenta sa mai cumpar o carte. Literatura. Literatura romana. Marin Sorescu. As fi preferat s-o introduc in casa pe furis si s-o fi vazut mai tarziu. Dar nu s-a putut. In momentul in care a vazut-o, mi-a smuls-o din sacosa, izbind-o pe podea. A tinut-o intr-un urlet chiar si in timp ce mancam amandoi in bucatarie. A fost ca si cum m-ar fi urat pentru ceea ce mi-as fi dorit sa fac, daca m-ar fi lasat: sa ma relaxez citind, dezlegand rebus...; in fond, viata e prea dura pentru a nu cauta o refulare, chiar si cu ceva mai multe costuri materiale, nu-i asa?
Cred ca avem nevoie de carti. Avem nevoie sa citim ceea ce simtim ca ne-ar folosi, pentru (in)formare sau relaxare, chiar daca cei din jur aparent nu sunt capabili sa ne inteleaga, silindu-se sa ne modeleze personalitatea cu forta, pentru a incapea intr-un soi de "Pat al lui Procust". Acum, in timp ce scriu aceste randuri, ma intreb ce s-ar fi intamplat daca as fi cumparat o carte de specialitate... Oricare ar fi fost aceasta... Probabil ca acelasi lucru: nu-l vad in stare sa conceapa altceva decat sa ma vada urmarind aceleasi etern repetate emisiuni de televiziune, citind aceleasi reviste, recitind la infinit aceleasi carti din vechea mea biblioteca, ca si cum lumea intreaga ar intepeni, ca timp si spatiu, intr-un anumit moment.
Nu-l condamn. In fond, apartine aceleiasi societati limitate pe care am creat-o cu totii in ultimele decenii si din care refuzam, cu totii sa iesim. Probabil ca pasul urmator ar fi sa distruga, daca ar putea, calculatorul si intreaga retea de Internet. Tocmai pentru a ramane in acel sistem unic si destul de redus, din pacate, de valori pe care reuseste sa-l inteleaga si sa-l stapaneasca. Sper totusi sa nu o faca. Si asta pentru ca mi se pare o reactie absolut dementiala la care nu stiu daca sunt capabila sa ma adaptez...