L-am urmarit asta seara pe Mircea Dinescu in dialogul saptamanal cu Stelian Tanase. Imi pare rau s-o spun, dar m-am simtit dezamagit. I-a lipsit savoarea altor seri in care era foc si para impotriva actualilor guvernanti. Mi-am tot frecat mintea de ce s-a petrecut aceasta metamorfoza deloc flatanta pentru poet. Apoi nu stiu, mi-a trecut prin cap ca omul a fost intimidat de oamenii puterii. Nu mai departe de acum doua, trei saptamani tuna si fulgera impotriva camarilei lui Basescu. Facea un soi de apologie in stil personal a “revolutiei” saraciei care,- spera el- va scoate romanii in strada si la care deja se vedea parte componenta in genul unui Gavroche imbatranit in retete de sarmale cu carne de pasare si a berbecului la protap.. Asta seara in schimb a fost doar o umbra palida a revolutionarului de pana acum. Totul i se pare domnului Dinescu extrem de normal incepand cu cazul Voicu, trecand prin declaratiile paradoxal-inspaimantatoare ale Elenei Udrea si terminand cu “banalitatea” trimiterii pe un post de diplomat la Paris a lui Bogdan “Sida” Ionescu, nimeni altul decat cel care o aduce presupun la stadiu de paroxosim carnal pe fiica presedintelui. Singurul impotriva caruia a perorat a fost un individ – Razvan Corneteanu – pana ieri directorul general al cotidianului Adevarul, inlocuit subit de catre proprietarul publicatiei- Dinu Patriciu cu antipaticul fante al corporatiilor de tutun Peter Imre. Imi pare rau s-o spun, dar se pare ca fie si pentru cei care ar trebui sa traiasca bantuiti de muze si total (ceea ce nu e cazul…) detasati de lumea materiala, averea, bunastarea, lucrurile sunt mai presus decat accesul in paginile manualelor de literatura. Nu stiu ce ma face sa cred dar scandalul acela de acum vreo luna in care via de la Giubega - Dolj arendata de Mircea Dinescu ce urma datorita neplatii impozitului sa reintre in circuitul terenurilor statului, cantareste mult mai mult decat orgoliul unui chiabur modern ce doar parea neinduplecat in fata nesimtirii puterii. Cu regret scriu dar cred ca de saptamana viitoare voi prefera documentarele repetate la infinit despre casele bantuite din Connecticut pe care canalul Discovery le ofera cu marinimie, decat discutia devenita searbada si lipsita de miez dintre un realizator care nu prea stie sa modereze o emisiune pentru televiziune (Tanase) si un razvratit (Dinescu) a carui revolutie permanenta s-a sfarsit in stilul lui Caragiale pe drumul de tara dintre Calafat si Cetate…
Si eu am simtit aceeasi dezamagire.
RăspundețiȘtergere