Putine sunt azi modelele demne de urmat.
Putini sunt oamenii care mai pot impune un respect grav.
Putine nume rostite starnesc un zambet sincer.
Putine ganduri indreptate catre oameni manifesta duiosie.
Insa pe cat de putine modele de astfel de oameni avem, cu atat cele existente deja ar trebui sa-si renegocieze pretul. Doar ca, din prea multa modestie, ajung sa nu o faca.
Alexandru Todea. Cardinalul.
Este hirotonit inca din studentie.
Arestat pentru protestele publice impotriva abdicarii fortate a regelui Mihai de la tronul Romaniei.
Rearestat datorita refuzului de a nu mai face propaganda Bisericii Unite.
In 1952 este condamnat la munca silnica pe viata; condamnat la moarte pentru ca “reprezinta un pericol pentru societate”. Petrece 13 ani in inchisoare.
La 28 iunie 1991 este numit cardinal de catre papa Ioan Paul al II– lea.
Alexandru Todea.Omul.
L-am cunoscut in urma cu vreo 10 - 15 ani. Eram o fetita. Din pricina problemelor sale de sanatate, mama mea, fost profesor logoped, a fost rugata sa faca exercitii de dictie cu bolnavul. Dupa fiecare sedinta, care devenea o vizita absolut amicala, mama imi povestea cu respect despre suferinta acestui om si despre caldura sufleteasca pe care nu si-a pierdut-o in ciuda tuturor incercarilor vietii. Era uimitor cum, bolnav fiind si avand probleme de prountie, rostea rugaciuni in latina. Ma minunez si azi gandindu-ma la asta.
Apoi, intr-o zi, cardinalul Todea si nepoata lui au trecut pe la noi. Ajunsa in fata casei, m-am apropiat de masina. M-am pus in genunchi si i-am sarutat mana. Mi-am ridicat apoi privirea si in fata mea se afla un om a carui privire calda si plina de duiosie mi-a ramas sculptata in suflet. M-a binecuvantat. Am avut atunci impresia unei revelatii spirituale. Ma simteam ca dupa taina sfintei spovedanii.
Am avut atunci certitudinea unui miracol. Acela ca exista oameni cu un har deosebit si, fara sa exagerez, am avut imaginea si sentimentul de divin.
Noi. Ceilalti.
Ne separa un zid de oamenii care nu mor, facut din multe si felurite rautati. Daca scarile sunt alcatuite din credinta, dragoste sau toleranta. este pana la urma decizia fiecarui individ. Nu putem decat sa presupunem, fiecare este detinatorul himerelor sale care trebuiesc alungate… Dar ar trebui sa ne straduim sa apreciem si sa respectam pe cei ce sunt dincolo de el… Dincolo de exemplu si de vieti chinuite, ei reprezinta o mana intinsa in ajutorul nostru. Stim sa o apucam?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu