Ducu Bertzi a colaborat cu Securitatea pentru ca si-a pus garsoniera la dispozitia ofiterilor
Cântăreţul
Ducu Bertzi a fost colaborator al Securităţii, pentru că nu s-a opus
solicitării ofiţerilor de la acea vreme de a-şi pune garsoniera în care
locuia la dispoziţia acestora şi nu există dovada unor presiuni,
motivează Curtea de Apel Bucureşti (CAB) decizia luată în acest sens.
CAB a dat publicităţii, miercuri,
motivarea deciziei prin care a admis acţiunea Consiliului Naţional
pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS) şi a stabilit că Bertzi a
colaborat cu fosta Securitate.
Astfel, arată CAB, Bertzi a fost
recrutat în 28 aprilie 1988 de Securitatea Municipiului Bucureşti, în
calitate de gazdă a unei case de întâlniri având numele conspirativ
“Victoria”.
“În dosar se află Angajamentul întocmit
şi semnat olograf de către pârât la data de 28 aprilie 1988, în care se
menţionează că se angajează să sprijine organele de securitate, prin
punerea la dispoziţie a garsonierei în care domiciliază, colaborare pe
care o va desfăşura în mod conspirat şi în secret”, mai arată
judecătorul Curţii, în motivare.
Instanţa mai arată că dosarul
conţine un Raport cu propuneri de recrutare în calitate de gazdă a lui
Alexandru Bertzi, din 27 aprilie 1988, întocmit şi semnat olograf de
căpitanul T.C. de la Securitatea Municipiului Bucureşti, în care se
consemnează că, “în vederea desfăşurării în bune condiţii a muncii cu
reţeaua informativă, cât şi pentru conspirarea întâlnirilor cu acesta,
se impune necesitatea recrutării unei gazde de întâlniri”.
“«În acest sens au fost punctate mai
multe elemente printre care şi numitul Bertzi Alexandru. Locuinţa pe
care ne propunem să o folosim corespunde scopului propus, nefiind
pericol de deconspirarea reţelei informative ce va fi introdusă, nici a
faptului că va fi folosită de către organele de securitate. Legenda de
folosire a casei de întâlniri va fi următoarea: Bertzi Alexandru poate
explica prezenţa ofiţerului în garsoniera sa ca fiind un văr, student
care vine frecvent însoţit de colegi pentru a lucra la proiecte întrucât
în garsonieră sunt condiţii bune. În casa de întâlniri
vor fi introduse următoarele persoane din reţea: inf. ,
persoana de sprijin şi sursele şi .
Candidatul lucrează numai schimbul 1 când casa poate fi folosită, iar
uneori candidatul face turnee artistice în ţară, perioadă în care casa
va putea fi folosită permanent. Faţă de cele raportate propunem a se
aproba recrutarea numitului Bertzi Alexandru în calitate de gazdă.
Recrutarea va fi efectuată de cpt. T.C. la domiciliul lui Bertzi
Alexandru »”, potrivit celor redate de Curte din documentele depuse de
CNSAS.
Potrivit aceloraşi note ale ofiţerilor
de securitate care s-au ocupat de recrutarea artistului, Bertzi a
acceptat să-i ajute, punând la dispoziţie cheia de la locuinţă. Cântăreţul s-a angajat în scris că nu va divulga colaborarea cu organele de securitate.
Pe baza acestor documente – redate
parţial în motivare, dar avute pe deplin în vedere – Curtea a apreciat
că în cauză sunt îndeplinite condiţiile pentru a se constata calitatea
de colaborator al Securităţii a cântăreţului Bertzi.
“Potrivit acestor dispoziţii,
colaborator al Securităţii este şi persoana care a înlesnit culegerea de
informaţii de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziţia
Securităţii a locuinţei sau a altui spaţiu pe care îl deţinea. Rezultă
că pentru a se reţine calitatea unei persoane de colaborator al
Securităţii în această formă, este necesară îndeplinirea cumulativă a
două condiţii: înlesnirea activităţii de culegere de informaţii de la
reţeaua informativă să se facă prin punerea la dispoziţia organelor de
securitate a locuinţei sau a unui alt spaţiu pe care îl deţinea şi
punerea la dispoziţie a spaţiului să se facă în mod voluntar.
Cu privire la prima condiţie, se
constată că aceasta este îndeplinită chiar dacă locuinţa pusă de pârât
la dispoziţia securităţii nu era proprietatea sa, întrucât prevederile
legale ce definesc noţiunea de colaborator al Securităţii, în această
formă, nu fac nici o referire la modalitatea juridică în care persoana
deţinea spaţiul respectiv, nereglementând condiţia ca spaţiul să fie
proprietatea persoanei care îl pune la dispoziţia securităţii. În
consecinţă, sunt irelevante în soluţionarea cauzei susţinerile din
întâmpinare potrivit cărora garsoniera era proprietatea statului
comunist, fiindu-i atribuită ca locuinţă de serviciu de fabrica la care
îşi desfăşura activitatea.
Atâta timp cât prevederile legale sus
menţionate reglementează ipoteza punerii la dispoziţia Securităţii a
unui spaţiu, fără a stabili alte condiţii referitoare la dreptul pe care
persoana îl are asupra spaţiului, calitatea de colaborator al
Securităţii va fi reţinută indiferent de modalitatea juridică de
deţinere a spaţiului, neavând deci relevanţă dacă persoana era titulara
dreptului de proprietate sau a altui drept real asupra spaţiului sau
titulara unui drept de locaţiune”, mai notează judecătorul de caz.
Curtea de Apel Bucureşti motivează
decizia şi pe baza caracterului voluntar al artistului, în ciuda
apărării acestuia, care a susţinut că nu s-a dus din proprie iniţiativă
să pună casa la dispoziţia ofiţerilor de la Securitate, ci mai mult ar
fi fost şantajat şi presat de aceştia.
“Este îndeplinită şi cea de-a doua
condiţie privind caracterul voluntar al punerii spaţiului la dispoziţia
Securităţii, din înscrisurile depuse la dosar rezultând că pârâtul a
fost contactat de ofiţerul de Securitate, i s-a propus colaborarea prin
punerea la dispoziţia Securităţii a locuinţei şi a fost de acord,
semnând un angajament în acest sens. Faptul că pârâtul a fost de acord
cu propunerea ofiţerului de Securitate, acceptând să pună locuinţa sa la
dispoziţia Securităţii conferă acestea un caracter voluntar … .”,
notează instanţa.
Tot cu privire la această condiţie, mai
notează judecătorul de caz, s-a mai susţinut că nu este îndeplinită,
având în vedere că “angajamentul a fost scris sub şantaj şi ameninţarea
că va fi pus sub acuzare pentru că are relaţii personale cu cetăţeni
străini”, relaţii pe care nu le-a declarat organelor de securitate,
urmând a fi anchetat prin mijloace specifice aparatului de securitate
comunist.
Instanţa mai reţine din actele dosarului
că, într-adevăr, artistul se afla în relaţii strânse cu familiile unor
funcţionari diplomatici indonezieni şi că, întrebat despre relaţiile
sale cu cetăţenii străini, a spus că nu a informat serviciul de
protecţie al întreprinderii şi nici pe ofiţerul cu care ţinea legătura,
dar că susţinerea că, din acest motiv ar fi fost ameninţat cu punerea
sub acuzare pentru a fi determinat să pună la dispoziţia Securităţii
locuinţa sa, este lipsită de suport probator, prin probele administrate
în cauză nefăcându-se dovada exercitării de către organele de securitate
a unei ameninţări asupra pârâtului în scopul obţinerii colaborării cu
Securitatea.
Curtea de Apel Bucureşti a
stabilit, în 31 ianuarie, că artistul Ducu Bertzi a fost colaborator al
fostei Securităţi şi a admis astfel acţiunea CNSAS.
Ducu Bertzi a declara la acea vreme,
pentru Mediafax, că decizia CNSAS, care a cerut Curţii de Apel Bucureşti
să constate calitatea lui de colaborator al fostei Securităţi, este
“nedreaptă”, cântăreţul precizând că nu a făcut poliţie politică, nu a
făcut rău nimănui şi se va apăra până la capăt.
Ducu Bertzi spune că l-a
“surprins” decizia Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor
Securităţii (CNSAS), care a cerut Curţii de Apel Bucureşti să constate
calitatea de colaborator al fostei Securităţi a cântăreţului.
“(Decizia, n.r.) este nedreaptă, iar
materialul pe care mi l-au remis împreună cu decizia contrazice decizia.
De altfel, materialul a fost finalizat în septembrie 2010 şi a trebuit
să treacă cinci luni şi jumătate ca să scoată decizia de colaborare”,
spunea Ducu Bertzi.
Întrebat dacă şi-a pus la dispoziţia Securităţii locuinţa lui de la vremea respectivă, Ducu Bertzi a spus că a fost “forţat de împrejurări” şi “nu de bună voie” a făcut acest lucru.
“Eram angajat la IMUAB – fabrica de
componente nucleare. Conform regulamentului intern, nu aveam voie să am
relaţii cu străinii. În cazul unei întâlniri cu o persoană străină,
trebuia informat securistul care se ocupa de fabrică. Eu aveam prieteni
străini, mergeam la ei în casă de ani buni. Nu aveam de ascuns treaba
asta, dar nici nu am informat pe nimeni oficial. În 1988, m-au strâns cu
uşa. Puteam fi acuzat de spionaj sau manifestam o atitudine
“prietenească”. Am ales a doua variantă care s-a concretizat cu apelarea
din când în când la garsoniera mea. În aprilie ’89, mi s-a cerut o notă
despre unul din diplomaţii străini. Am scris-o şi dacă o veţi citi veţi
vedea că nu am scris absolut nimic rău despre aceea persoană. A fost
singura notă pe care am scris-o, după care nu am mai fost căutat. Le-am
spus prietenilor mei şi, de altfel, am rămas prieteni până azi”, explica
Ducu Bertzi.
Totodată, cântăreţul a mai spus că din
documentul CNSAS rezultă că există două volume referitoare la urmărirea
sa. “Vreau să le consult şi eu. Ştiam că sunt supravegheat încă din
1985″, mai spunea Bertzi.
În plus, Ducu Bertzi preciza că nu a
făcut poliţie politică. “Ştiind că nu am făcut poliţie politică, că nu
am făcut rău nimănui, mă voi apăra până la capăt”, mai arăta Bertzi. De pe Mediafax
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu