ZIUA MUNCII: Cei 4 oameni spanzurati pentru programul de 8 ore
Ziua
Muncii are o istorie interesantă, dar destul de crudă. Ziua Muncii a
fost dedicată, iniţial, unor muncitori care şi-au pierdut viaţa într-un
monstruos complot al poliţiei.
Întoarcere în timp: anul 1886
În ziua de 1 mai 1886, circa 300.000 de
muncitori din întreaga Americă au ieşit în stradă, cerând ca ziua de
lucru să aibă opt ore. În Chicago, epicentru al mişcării, s-au strâns
40.000 de oameni. Anarhiştii, cu discursurile lor mobilizatoare şi
viziunea lor revoluţionară, au câştigat în scurt timp simpatia
muncitorilor, dar şi ura industriaşilor, a afaceriştilor.
La sfârşit de secol XIX, protest violent al muncitorilor americani
Cu anarhiştii în frunte, demonstraţia a
căpătat, uneori, accente violente. Şi numărul muncitorilor care hotărau
să se alăture mişcării creştea, ajungând la 100.000. De la 2 mai 1886,
timp de şase luni, bătăile dintre poliţie şi grevişti au devenit
obişnuinţă. În acea zi, muncitorii din Metal Workers Union au aruncat cu
pietre spre poliţişti, iar aceştia au răspuns cu focuri de armă. Cel
puţin doi muncitori au murit.
Diversiunea de la Chicago
Anarhiştii au anunţat, pentru ziua ce
urma, o întâlnire publică, pentru a discuta despre brutalitatea
poliţiei. Totuşi, din cauza vremii şi a proastei răspândiri a anunţului,
doar 3.000 dintre muncitori au venit a doua zi la locul stabilit, Piaţa
Haymarket. Muncitorii au venit cu familiile şi copiii, iar la
întâlnirea a ţinut să fie prezent şi primarul din Chicago.
În timpul discuţiilor, doi detectivi au
sosit la poliţie şi au anunţat că liderii muncitorilor folosesc limbaj
ce instigă la violenţă. În timp ce poliţia risipea mulţimea, o bombă a
explodat în zona forţelor de ordine. Imediat, poliţia a tras înspre
grevişti. Oficial, 7 sau 8 muncitori au murit (deşi unele mărturii
anunţă mai mulţi), iar 40 au fost răniţi. 8 poliţişti şi-au pierdut
viaţa, dar numai unul dintre ei din cauza bombei. Ceilalţi au fost
victimele colegilor lor poliţişti, care au tras fără ţintă în mulţimea
din faţa lor.
8
anarhişti au fost condamnaţi pentru crimă. Patru au fost spânzuraţi în
ziua de 11 noiembrie 1887, unul s-a sinucis înainte de execuţie, iar
trei au fost condamnaţi la închisoare pe viaţă. Juriul a fost format
numai din oameni de afaceri, într-un act de justiţie scandalos de
corupt. Mai târziu, s-a dovedit că niciunul dintre cei opt (unii nici
măcar nu se aflau la protest) nu era vinovat de atentat. În fapt,
explozia fusese pusă la cale chiar de poliţie, nu de anarhişti.
Originile programului de 8 ore
În memoria celor opt şi a altor
muncitori care au murit, s-a hotărât ca 1 Mai să fie Ziua Muncii. Că
regimurile comuniste au folosit “Ziua Muncii” pentru propagandă e
altceva. Cert e că, atunci, oamenii au obţinut zile de lucru de opt ore,
fără reducerea salariilor. Acum, 1 Mai este sărbătorită ca Ziua Muncii
în multe state ale lumii. În istoria americană, evenimentele au rămas în
amintire ca May Day, dar, astăzi, americanii petrec Ziua Muncii în
prima zi de luni din luna septembrie (Labor Day). De pe Realitatea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu