Realizarea sinelui

Kundalini este puterea divină primordială din interiorul nostru, care, de obicei, este latentă (nemanifestată). Sediul ei este osul triunghiular de la baza coloanei vertebrale, numit sacru (Hieron Osteon). Grecii antici, care i-au dat aceasta denumire, i-au atribuit o semnificaţie deosebită, deoarece acest os ardea cel mai greu la incinerarea corpului. De asemenea, egiptenii acordau o mare importanţă osului sacru, ca fiind lăcaşul unei forţe supranaturale.

În Vest, osul sacru este simbolizat prin semnul Vărsătorului şi prin Sfântul Graal, recipientul apei vieţii. Kundalini (spirala, în sanscrită), apare încolăcită precum un şarpe şi de aceea i se mai spune Puterea Şarpelui. Ea a fost descrisă amănunţit în Upanişade.

Conştientizarea energiei Kundalini în fiinţa umană era considerată de către marii înţelepţi ai antichităţii drept cunoaşterea supremă. Această cunoaştere subtilă era rezervată numai celor care atingeau un înalt grad de puritate şi sfinţenie. Cel care avea acces la această cunoaştere se numea Maestru (guru/învăţător spiritual). Acesta, la rândul său, o transmitea în mod direct unui discipol (aspirant la adevărul absolut).

Gyaneshwara, un sfânt renumit din Maharashtra (centrul Indiei), care s-a născut în jurul anului 1275 d.Hr., a descris-o pe Kundalini în capitolul VI al celebrei sale cărţi Gyaneshwari astfel: Kundalini este una din cele mai mari forţe. Întreaga fiinţă a aspirantului începe să radieze prin trezirea energiei Kundalini. Datorită acestui fapt, impurităţile nedorite din corp sunt eliminate. Corpul aspirantului devine deodată foarte echilibrat şi atrăgător. Ochii par luminoşi şi magnetici, iar pupilele strălucesc.

Guru Nanak (născut în 1496 d.Hr.) a descris trezirea energiei Kundalini prin următoarele cuvinte: "O inimă curată este un vas de aur plin cu Nectarul Divin absorbit din Dasham Dwar (Brahmarandhra/fontanela) prin Ida şi Pingala (cele doua canale subtile). Dumnezeu a creat acest corp omenesc ca pe o casă, cu şase chakra (centri subtili), în care a pus lumina spiritului. Traversaţi oceanul iluziilor (Maya) şi aflaţi-l pe eternul Dumnezeu, care nu vine, care nu pleacă, care nu se naşte şi nu moare. Atunci când cele şase chakre se deschid, Surati (Kundalini) te conduce spre Realitate". Se spune că preoţii din Egiptul antic şi America de Sud ar fi obţinut puterile supranaturale (Siddhi) prin Kundalini. 

În Sfântul Coran este scris că Profetul Mohammed Sahib a vorbit astfel despre Ziua Învierii: "Atunci, mâinile vor vorbi ... În acea zi, gurile vor fi pecetluite, dar mâinile vor vorbi şi vor arăta toate faptele (oamenilor)". Dupa ce Kundalini este trezită, adevărul poate fi perceput prin vibraţii, sub forma unui flux de energie (rece, cald etc.) simţit în palme.

Creştinii au denumit această putere Duh Sfânt – traducerea la genul masculin se datorează contextului patriarhal al epocii respective, deşi în multe alte limbi nu se face generalizarea la masculin. Ei au descris manifestarea ei ca limbi de foc deasupra capetelor apostolilor, iar Moise a vizualizat-o sub forma unui tufiş în flăcări.

Shri Mataji, în una din conferinţele sale, a spus că energia Kundalini este reminiscenţa din noi a puterii originare, materne, care ne-a creat. Putem lua în considerare şi afirmaţia lui Iisus, din Evanghelia gnostică a lui Toma şi din alte scrieri: "Duhul Sfant este Mama Mea".

În Tao Te Ching, puterea primordială este descrisă de asemenea ca fiind maternă. Lao Tze a numit-o pe Kundalini Spiritul Văii ("valea" râului/canalului Sushumna, prin care urcă Kundalini): "Spiritul Văii nu moare niciodată".

"Împărăţia cerurilor este în interiorul vostru" spune Iisus în Biblie (Luca 17.12). Macrocosmosul este reflectat în microcosmosul uman, iar instrumentul spiritual care face posibilă legătura între acestea este Kundalini.

După marii maeştri budişti, secretul primordial era existenţa Căii Eliberării în interiorul fiinţei umane şi era transmis doar câtorva discipoli merituoşi. 

Există multe alte simboluri pentru Kundalini în cultura universală - cum ar fi şarpele lui Mercur, simbol alchimist al metamorfozei interioare. Gnosticii considerau şarpele ca simbol al măduvei spinării.

Shri Mataji ne reaminteşte semnificaţia divină pe care o poartă Kundalini şi ne descrie întregul proces prin care ea apare în interiorul nostru, încă dinainte de a ne naşte.

Când fătul din pântecul mamei are trei luni şi jumătate, această energie universală pătrunde în viitorul copil sub forma unui fascicul de raze, care trece prin creierul rudimentar al fătului şi se refractă în patru canale diferite. Aceste canale corespund celor patru aspecte ale sistemului nervos: (1) sistemul nervos parasimpatic, (2) sistemul nervos simpatic stâng, (3) sistemul nervos simpatic drept şi (4) sistemul nervos central. Raza conştiinţei divine cade pe fontanela anterioară a fătului, o străpunge în centru, trece prin bulb şi apoi prin măduva spinării (Sushumna). Ea lasă o dâra subţire ca un fir de aţă prin calea ei şi se aşează, încolăcită de trei ori şi jumătate, în osul sacru (Muladhara Sacrum) de la baza coloanei vertebrale.

Energia divină, după ce intră prin fontanela (Brahmarandhra), iluminează şi centrii subtili (chakre). Aceştia sunt responsabili cu distingerea precisă şi transformarea celulelor în diferite organe vitale, care mai târziu vor organiza sisteme diferite, în conformitate cu funcţiile lor. O astfel de operă miraculoasă poate fi făcută doar de puterea divină.

Atunci când copilul se naşte, în urma tăierii cordonului ombilical apare o întrerupere în sistemul nostru subtil, între plexul solar şi nervul vag. Această zonă este cunoscută în tradiţia Zen ca vid, iar în filosofia indiană poartă denumirea Bhava Sagara (oceanul iluziilor). Kundalini nu-şi poate desăvârşi ascensiunea, trecerea ei fiind împiedicată de acest vid. Prin urmare, ea rămâne într-o stare latentă.

Pe măsură ce copilul creşte, egoul şi superegoul – terminaţiile canalelor laterale – se dezvoltă (se "umflă"), iar osul fontanelă se calcifică. Omul este deconectat de la puterea omniprezentă a iubirii divine şi se consideră o entitate separată de restul universului.

În fiinţele umane, Kundalini apare sub forma unei sfori răsucite, alcătuită din mai multe "fire" de energie. Shri Mataji Nirmala Devi menţionează că aceste fire sunt în număr de 3 X 7 = 21 la puterea 108. Atunci când Kundalini se trezeşte, numai câteva fire se ridică prin canalul central (Brahma Nadi) şi ajung să străpungă fontanela. Energia Kundalini se propagă sub formă de unde, mişcarea ei fiind spiralată. Kundalini are rolul de a ne hrăni şi îngriji sistemul subtil, de a ne dezvolta o personalitate superioară şi profundă, protejându-ne de negativitate. Kundalini este puterea iubirii lui Dumnezeu din noi, este dorinţa noastră pură de divin. Ea ne iluminează conştiinţa (chitta) si ne oferă bucurie şi pace interioară.

Odată activată, Kundalini se ridică de-a lungul canalului nostru central (Sushumna nadi), iluminează centrii noştri subtili (chakra) şi în cele din urmă "izvorăşte" prin fontanela ("fântâna mică"), oferindu-ne realizarea sinelui. Atunci, energia Kundalini poate fi simţită deasupra capului sub forma unor vibraţii – ca o briză răcoroasă care iese prin fontanela. Deoarece fontanela (sediul Sahasrarei) este reflectat în centrul palmelor, vibraţiile pot fi simţite şi acolo. Datorită blocajelor din corpul subtil, se poate simţi la început o adiere călduţă sau furnicături (chakrele noastre sunt reflectate în palme şi degete). Dar, prin procesul de purificare iniţiat de Kundalini, vibraţiile noastre se îmbunătăţesc treptat şi ajungem să simţim briza răcoroasă a Duhului Sfânt. 

Realizarea sinelui prin trezirea (activarea) energiei Kundalini este menţionată în marile religii ale lumii sub diferite denumiri.
http://yoga.xhost.ro/