Limite personale...accepta!

-”Vă ajunge de când ocoliţi muntele acesta. Intoarceţi-vă” (Deuteronom 2:3)-




Ai o viaţă încărcată care te copleşeşte? Ca un şofer care s-a rătăcit, în loc să se oprească şi să ceară informaţii, accelerezi până rămâi fără combustibil şi sfârşeşti pe marginea drumului. Noi cităm promisiunea: “Pot totul în Hristos, care mă întăreşte” (Filipeni 4:13). Dar Dumnezeu nu ne promite că vom putea face tot ce ne dorim sau tot ce aşteaptă oamenii de la noi sau tot ce fac ceilalţi. Dumnezeu ne va da numai harul de a face ceea ce ne chemă El să facem. Isaia scrie: “Flăcăii obosesc şi ostenesc, chiar tinerii se clatină; dar cei ce se încred în Domnul îşi înnoiesc puterea” (Isaia 40:30-31).



Puţine sunt lucrurile care ne umilesc la fel de mult ca eşecul. Dumnezeu ne va lăsa să înconjurăm acelaşi munte la nesfârşit până când peisajul devine atât de cunoscut încât suntem obligaţi să ne oprim şi să cerem informaţii – mai ales când ştim în inima noastră că nu suntem unde vrea Dumnezeu să fim. În Let Your Life Speak [Lasă viaţa ta să vor­bească], Parker Palmer scrie: “Am crescut într-o cultură care insista pe faptul că pot face totul; că nu am limite, că am destulă energie şi putere de dedicare; că Dumnezeu a făcut lucrurile ast­fel şi că tot ce trebuie să fac este să intru în program.



Necazurile au început când am început să dau cu capul de limitările mele … sub forma eşecului”. Care este cea mai dureroasă limitare? Cea pe care nu vrei s-o recunoşti? Cea pe care nimeni nu vrei s-o vadă? Recunoaşte-o. Caută un feedback cinstit. Cere ajutorul lui Dumnezeu ca să-ţi accepţi limitele pe care El le-a pus în tine pentru binele tău.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu