- “Tu esti scaparea mea, partea mea de mostenire pe pamântul celor vii” (Psalmul 142:5)-
Vremurile grele îi umple pe unii de energie, dar pe altii îi paralizeaza. Uita-te la David. Tot ce atingea el devenea aur: Samuel l-a uns rege; l-a învins pe Goliat; Saul l-a ales muzicantul lui si razboinic: armata îl iubea si a scris cântece despre el. Apoi viata lui s-a destramat. Si-a pierdut slujba si casnicia a esuat; Samuel, fostul lui mentor a murit; cel mai bun prieten al sau, Ionatan, nu a putut sa-l salveze si soldatii lui Saul l-au haituit pâna a trebuit sa se ascunda într-o pestera.
La un moment dat cu totii ajungem în pestera! Ajungem acolo când tot sprijinul de pe pamânt a disparut. Acolo învatam lucruri importante despre noi însine, lucruri pe care nu le putem învata altfel. Acolo Dumnezeu realizeaza cea mai importanta modelare a noastra dupa chipul lui Hristos. Acolo cele mai rele imperfectiuni ale tale confirma faptul ca nu te mai prefaci si tot acolo Dumnezeu îti trimite puterea sa se reverse prin slabiciunea ta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu