Decat sa incalce drepturile omului cu legea Big Brother, Germania a preferat sa plateasca amenda impusa de UE!
Cotidianul: Ce înseamnă această lege Big Brother?
Bogdan Manolea, directorul Asociaţiei pentru Tehnologie şi Internet: Înseamnă
practic că toate datele de trafic informaţional ale tututor cetăţenilor
României – numărul de pe care sunaţi, numărul la care sunaţi, durata
convorbirii , locaţia, datele tehnice ale telefonului – se vor păstra pe
o durată de şase luni de zile de către fiecare operator. În rândul
furnizorilor de internet e vorba despre adresa de IP a utilizatorului de
internet, data şi durata conectării, numărul de kilobyţi traficaţi şi
alte detalii prevăzute în lege. Oricum, vorbim despre date de trafic, şi
nu despre conţinutul comunicării.
Consideraţi că este o încălcare a drepturilor omului?
Fără doar şi poate! Curtea
Constituţională deja s-a pronunţat cu privire la acest aspect. Noul
proiect de lege care s-a adoptat nu rezolvă niciuna din problemele pe
care Curtea le-a ridicat şi care sunt legate în special de dreptul la
viaţă privată a celui care iniţiază convorbirea, a celui care primeşte
convorbirea, apoi vorbim de îngrădirea libertăţii de exprimare şi despre
prezumţia de vinovăţie, prin faptul că toată lumea este considerată
vinovată ”ab initio”, fără începerea unei investigaţii penale în
cazurile respective. Datele tuturor cetăţenilor sunt păstrate pentru că
s-ar putea vreodată ca ele să fie de folos într-o anchetă penală.
Retenţia tuturor datelor, pentru toţi cetăţenii, pentru o perioadă de
şase luni, este o măsură excesivă faţă de dreptul la viaţă privată şi
inutilă în mare parte.
Suntem şantajaţi cu plata a
30.000 de euro pe zi, adică zece milioane pe an, o vilă ceva mai
răsărită a vreunui abonat la contractele cu statul. De ce fac
parlamentarii din nou sluj?
Pentru că nu le pasă. Simplu! Pentru că
din 2009, de când a fost decizia Curţii, până în ziua de astăzi,
niciunul din guvernele României nu a reacţionat în faţa Comisiei
Europene cu privire la acest subiect. Şi nicio reacţie publică! Adică
noi trei ani am stat şi-am dormit şi bineînţeles că vine Comisia şi ne
spune: ’’Ce faci, implementezi directiva aia sau ce faci?’’. Pe de altă
parte, nu suntem singurii în situaţia asta: în Germania şi în Cehia
există decizii ale Curţilor Constituţionale care au declarat legile
respective neconstituţionale. Germania a anunţat public că nu va
implementa directiva, deci în cazul lor s-a putut să se decidă că
preferă să plătească amenda respectivă decât să se încalce drepturile
omului.
Ce urmează? Care sunt căile de atac?
Mai sunt câteva zile în care un număr
minim de parlamentari sau instituţii, precum Avocatul Poporului, pot
cere Curţii Constituţionale să se pronunţe cu privire la
constituţionalitatea legii; dacă lucrul acesta nu se întâmplă, legea
ajunge la preşedinte, care ori o promulgă, ori o retrimite Parlamentului
pentru modificări.
Există posibilitatea unor excese având în vedere faptul că suntem într-o campanie electorală prelungită?
Mi-e greu să apreciez. Ceea ce este
neclar prin prisma acestei legi şi ridică o mare problemă este modul în
care se păstrează aceste date, cine are acces la ele şi în ce
împrejurări. Pe legea veche era o procedură destul de clară prin care
doar judecătorul putea să dea dreptul la acces, pe când acum lucrurile
sunt mult mai vagi. Iarăşi rămâne semnul de întrebare cu privire la
modul în care instituţiile care au atribuţii în domeniul securităţii
statului pot avea acces la aceste date.
Probabil va urma în curând şi implantarea cipurilor de control total…
Nu cred că mai e mult. Este clar că acum
avem de-a face cu o măsură aplicată tuturor cetăţenilor. În mod normal,
dacă avem ceva cu o persoană şi trebuie să fie începută o investigaţie,
trebuie anchetată persoana respectivă, şi nu toţi cetăţenii. De Marcel Bărbătei – Cotidianul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu