Am un creion…..rosu.
O ecuatie albastra a unei iubiri in cosmos.
Am o sampanie imbracata in stralucire….
O scrumiera plina de teama arsa.
Am incredere in miscari si emotie in priviri.
Literele trupului tau, se deseneaza pe hartii intunecate la colturi de lumanari….
Si pe pervazul camerei, dimineata: lumina! Zambesti din cer. Zambesti inainte de a ma vedea, iti zambesc caci stiu ca astepti.
Te vad. Tremur de lumina ma cuprinde.
Zambetul tau….
Ca mana unui copil mi se inclesteaza degetele in jurul mainii tale.
Cearceaf rece , transformat in matase de saruturi. Ferestre pe care se oglindeau flori de gheata, sunt acum gazda pentru picaturile sarate ale apei de mare.
Ne iubim. Intre patru pereti, dar chemam prin atingeri lumea. Soarelui ii place cum ma privesti, dar Luna ma invata sa iti zambesc. Trifoiul ne aduce fericirea, Irisul ne lumineaza simturile, caisele se zdrobesc sub trupuri, iar razele ne imbraca corpurile. Spasmodic, respiratia este furata de vocile de metal ale valurilor si aruncate in egoismul lumii. Oricum intelege prea putin. …..
Deasupra noastra , imbratisate, danseaza galaxii inveselite.
Ridica-ti ochii. Cerul s-a preschimbat in lentile de contact numai pentru tine. ….
Inclesteaza-ti mainile si sugruma teama.
Deschide sampania asta stralucitoare!
Goleste scrumiera!
Haide sa ne iubim.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu