Odată fiul meu m-a întrebat: cum se face din nimic ceva?
A fost destul de greu să îi răspund pentru că era prea mic şi n-ar fi putut să înţeleagă, ceea ce nici eu nu mă lămurisem...Nici acum nu mi-e prea clar...
Am fost un fir de praf risipit şi m-am trezit la viaţă, din iubire. M-am înălţat ca un vlăstar şi m-am îndoit în bătaia vântului…dar nu am stat aplecată, mi-am revenit mereu.Era pe vremea când eram sigură că se face primăvară începând cu o floare, două flori, trei flori!
Pădurile s-au îmbogăţit puţin cu mine şi cu puieţii mei.
Iar eu am crescut mare, prea mare.
Rânduiala vieţii m-a transformat într-un vulcan activ, şi uneori am revărsat...foc şi lavă, dar toate în final au devenit cenuşă.
Din când în când, am curs ca o apă liniştită, şlefuind într-una tot ce întîlneam în cale, credeam că vor fi opere de artă...În lungul curs al apei către mare am adunat şi eu tot felul de puhoaie .
Au apărut în cale bolovani mari, de neclintit... m-am dat peste cap, cascadă m-am făcut şi iar m-am liniştit curgând spre marele ocean al lumii.
Ah! Credeam că eu sunt apa curgătoare. Nu, eram doar bobul de nisip luat de ape.
Intemperiile naturii m-au călit, m-au pregătit pentru ce urma să vină! A venit un uragan, de gradul cel mai mare! Unii au pierit, eu am rămas în bună stare şi am lut-o iar de la-nceput, ca un grăunte de nisip care vroia să fie piatră.
Vântul m-a purtat, m-a tăvălit, m-a umilit, m-a şi pietrificat încet transformându-mă în ce-aş fi vrut să fiu,cred...
Acum iată, sunt o piatră! Sunt o BABĂ, din muntii ţării mele.
O babă pe care micul boc, ar vrea să o transforme în gruntele initial....iar un altul mult mai mare şi mai tare, vrea să-mi pună dinamită...eu am să stau neclintită!
Am să rămân precum BABELE din Carpatii Meridionali, mândră, bine lustruită, sub soarele arzător, poate o scânteie scurtă să lucească-n viitor.
PS:
Această postare mi-a fost inspirată de filmuleţul postat de Dan şi după cum am înteles îl preluase de la Andrei...vă mulţumesc băieţi!
Mă simt tare, cu voi, CA O BABĂ DIN CARPAŢI!
Doamne, ce mi-a placut articolul tau! Superb! Imi doresc sa devin si eu o astfel de BABA! Din nou, superb! :)
RăspundețiȘtergereMulţumesc, Oana
RăspundețiȘtergereşi îţi doresc să devii:O BABĂ!
O babă, două babe, trei...ar putea schimba ceva!
Imi place cum ai sintetizat viata unui om, a unui om din tara asta, as putea spune. Fiecare "lovitura" ne intareste dar ne si ambitioneaza sa nu ne lasam prada lupilor.
RăspundețiȘtergereApril, mulţumesc de comentariu şi de înţelegere.:)
RăspundețiȘtergereAzi am vrut să intru pe blogul tău şi nu ştiu ce s-a întâmplat că nu ma lăsat:(
Trebuie să intru cu o parolă nouă?
Mariana,
RăspundețiȘtergereFoarte frumos! Aproape ai creat o legenda. :)
Mulţumesc Dan,
RăspundețiȘtergereeu prefer să privesc la partea plină a paharului.