Ciocolată și blănuri

Cum evoluția speciilor se bazează numai pe comunicare, iar comunicarea înseamnă împărtășirea de experiențe, senzații de viață, vreau să vă bârfesc pe cineva.

Coleg și mai tânăr. Arătos dar cam .... diferit de mine. Aveam odată o ciocolată pe birou. Se ivește „Făt Frumos” în preajmă la o discuție. Vai și acum mi se întoarce stomacul pe dos când îmi amintesc. Discutăm, când ciocolata de pe birou parcă mă frigea. Cum am considerat că ar fi nepoliticos să nu îi ofer o bucătă deschid gura. Doamne, mai bine tăceam. De ce, câteodată, facerea de bine îți face rău? Ce-mi aud urechile după ce Dracu' mă puse să îl întreb dacă vrea ciocolată? „Da' … știi ce se spune”, zâmbi el doct și complice, sprijinit într-o parte de perete, „despre femeile care oferă ciocolată unui bărbat!”. Ioi, cred că m-am enervat sau am căscat ochii mari nedumerită răspunzându-i un „Nu!” perplex, deși bănuiam că va scoate o prostie. Era vorba despre o invitație la ... Măi a dracului pocitania naibii că i-aș fi dat cu ciocolata peste ochi! I-am spus că nu știam și că nu văd nici o legătură între ciocolată și sex. Ce, el când oferă o ciocolată unui copil ... înțelegeți voi. Bine, că se spune că este afrodisiacă ... poate i-o ofer pentru a fi afrodisiac cu partenera lui ... Da, cam așa cu unele specii de pe planeta asta, nu se satură să mă uimească.

Am mai cunoscut una asemenea. Dacă afirmi despre un mascul că este mișto, gata, ei și interpretează că te-ai zbengui cu el. Dezgustător! Ca să vă dau și un revers al medaliei: „Da, că tu spui că nu îți plac hainele de blană pentru că nu poți să-ți cumperi una!”. Dioamne, ferește! Nu-mi plac pentru că femeile îmbrăcate în ele arată ca niște dulapuri ambulante. O singură dată am văzut, într-adevăr, o haină superbă de blană, pe o tipă la fel, numai că gândul de a pune pe mine o mortăciune mă înfioară. Îmi aduc chiar bine aminte când o colegă, eram copii, mi-a spus că haina ei este din iepure și deodată am văzut iepurașii drăgălașii jupuiți de Cruela pentru farmecele ei proprii și personale! Nu, merci!

Îm, asta este, în viață suntem judecați după tiparele altora. Mintea lor scurtă nu îi îmbie la un raționament de genul: da, vulpea spune că sunt acri pentru că, desigur, strugurii nu sunt copți!