Cand vara se lasa caldura
Mergeam cu gasca la parau
Si ne scaldam, razand intruna
Si seara cand se racorea
Ne adunam toti dupa masa
Si ne jucam de-ascunselea
Asa cum tata ne invatase...
Apoi cand noaptea se facea
Mergeam cu totii la culcare
Si un brat al mamei ma prindea
Si ma intreba: Te-ai inchinat oare?
Eu o minteam ca un copil
Rapus de ziua cea de vara
Dar mama biata intelegea
Si in locu meu se inchina iara...
O anii mei cum au trecut
Copilaria mea intreaga
S-a dus si nu va mai veni
Si timpul asta tot alearga.
(autor omul de pestrada 5 februarie 2010 21:40)
Copilăria rămâne pentru noi toţi cea mai frumoasă etapă a vieţii.
RăspundețiȘtergereÎmi plăcură versurile, iar finalul aduce aceleaşi regrete determinate de trecerea timpului.
Omule al strazii, ce frumoasa copilarie trebuie sa fi avut tu acolo, la malul marii...
RăspundețiȘtergere