Copil fiind

              Copil fiind la tatal meu
              Cand vara se lasa caldura
              Mergeam cu gasca la parau
              Si ne scaldam, razand intruna

              Si seara cand se racorea
              Ne adunam toti dupa masa
              Si ne jucam de-ascunselea
              Asa cum tata ne invatase...

              Apoi cand noaptea se facea
              Mergeam cu totii la culcare
              Si un brat al mamei ma prindea
              Si ma intreba: Te-ai inchinat oare?

              Eu o minteam ca un copil
              Rapus de ziua cea de vara
              Dar mama biata intelegea
              Si in locu meu se inchina iara...

              O anii mei cum au trecut
              Copilaria mea intreaga
              S-a dus si nu va mai veni
              Si timpul asta tot alearga.

         (autor omul de pestrada 5 februarie 2010 21:40)

2 comentarii:

  1. Copilăria rămâne pentru noi toţi cea mai frumoasă etapă a vieţii.

    Îmi plăcură versurile, iar finalul aduce aceleaşi regrete determinate de trecerea timpului.

    RăspundețiȘtergere
  2. Omule al strazii, ce frumoasa copilarie trebuie sa fi avut tu acolo, la malul marii...

    RăspundețiȘtergere