O utopie: modificarea Constitutiei

Cea mai mare problema pe care cred ca o are Romania este nu atat lipsa legilor ci mai ales aplicarea lor. Recunosc din capul locului ca domeniul nu este unul agreat de catre mine si la care implicit nu am acces. Dar ca tot muritorul de rand observ neindoios ca ceva nu este in regula cu tara si acel ceva porneste tocmai de la aplicabilitatea stramba a unor legi si mai strambe. Si cand aceasta lege este cea “suprema” atunci lucrurile devin cu adevarat dramatice. Pe de alta parte se poate afirma fara putinta de greseala ca poporul este inca tributar, cel putin in subconsient, mentalitatii care face dintr-un lider ajuns in varful piramidei si care da semne de un autoritarism din ce in e mai vizibil, un nou tatuc al natiunii. Ca vrem sau nu s-o recunoastem, romanii simt la douazeci de ani de la disparitia totalitarismului, nevoia unui lider cu mana de fier. Hiba aceasta in dezvoltarea unei constiinte civice sanatoase porneste de la alcatuirea si mai ales interpretarea defectuoasa a Constitutiei care lasa loc de abuzuri. Caci abuz mi se pare ca inseamna ca doar un singur om are puterea sa rastoarne o stare de fapt potrivnica unui curent de opinie. Asa s-a intamplat in urma alegerilor din 2004, cand desemnarea la limita a lui Traian Basescu ca presedinte a dat peste cap aliante politice batute in cuie de multa vreme si care dintr-o data a redesenat altele ce pana atunci pareau simple utopii. Asa se intampla si acum cand avem in continuare parte de acelasi presedinte "jucator". Caci o data ales, seful statului, orica ar fi el si cu precadere unul cu caracterul si personalitatea lui Traian Basescu, poate practic face ce-i pofteste vointa. E lesne de imaginat ca daca acum o saptamana ar fi devenit presedinte domnul Geoana, acuma am fi vorbit de cu totul alta configuratie politica ce ar fi condus Romania in urmatorii ani. Juristii clameaza ca legea suprema a tarii ii confera presedintelui puteri limitate si ca Romania e o republica oarecum semiprezidentiala. Imi permit sa afirm contrariul si mai ales ca legea noastra face cel putin dupa momentul desemnarii ai apoi al numirii premierului din presedintele ales un om infinit mai puternic decat oricare alt politician. Daca s-ar vrea cu adevarat modernizarea tarii cred ca de aici ar tebui sa se porneasca si anume de la reducerea drastica a rolului unei singure persoane in formarea guvernarii cu toate repercusiunile autoritariste ce decurg de aici. Sta in puterea majoritatii politice sa puna acest lucru in practica, probleme fiind doar la capitolele de vointa si intelepciune. Caci s-a vazut cu prisosinta ce poate insemna un presedinte ales e adevarat democratic, dar care se vrea si se si intampla sa fie un “jucator” cat se poate de prost, egoist si lipsit de un minim respect pentru democratia parlamentara. Dar mi-e teama ca acest lucru nu se va intampla prea curand din simplul motiv ca si adversarii presedintelui vizeaza ca intr-o zi vor ajunge la puterea cu conotatii autocrate a acestuia.