Comunismul a murit, dar spiritul a ramas in tara

Anul acesta am vazut zeci de expozitii de arta contemporana. Unele bune, altele slabe. Un singur lucru m-a deprimat si m-a enervat: laitmotivul obsesiv al tematicii expozitionale din Bucuresti care isi trage seva din comunism. Figura fostului dictator in zeci de ispostaze, reluata la nesfarsit. S-a terminat de 20 de ani! S-a dus, dar noi nu ne putem opri sa privim in urma, sa regandim, sa reinterpretam acest moment dramatic din istoria romanilor. Un cliseu deja deranjant, anost si lipsit de substanta. Chipul fostului dictatorului este zugravit de oameni tineri, oameni care n-au cunoscut comunismul, n-au suferit drama intelectualului constrans. Se joaca, aluneca, intr-un trend deja facil, creeaza o tendinta care nu onoreaza arta romaneasca! Deja s-au impotmolit intr-un trecut rece si dur, un trecut ale carui pete multi romani le poarta pe constiinta. Astept sa depasim momentul, astept sa vad o arta inspirata din contemporan, o arta puternica si capabila sa spuna "asta e Romania contemporana". Astept cu nerabdare sa apara artisti preocupati de tehnica si mai ales de un mesaj actual si real nu de un trend vadit occidental. Occidentul ne priveste cu un interes amestecat cu stupoare si mila. Comunismul nostru este pentru ei acel soc venit dinspre o cultura mica, neinsemnata si limitata. Se mira si trec mai departe! Arta inspirata de comunism poate vinde, dar nu face istorie. Cu ce sunt diferiti domnii si domnisoarele artist care picteaza "actual" liderii comunismului de acei atat de criticati artisti ai partidului? Avem cumva la putere o noua scoala Sabin Balasa in pictura? Trist. Oare pana cand?

Sunt oameni - trecuti prin comunism, marcati de societatea si evenimentele din acea perioada care trebuie sa vorbeasca. Oameni care, bineinteles, nu pot fi inclusi in categoria celor care au alunecat intr-un trend facil si de prost-gust. Bineinteles ca nu m-am referit la Dan Perjovschi, Herta Muller, Ion Grigorescu etc. Acesti artistii, si altii din generatia lor au ce sa povesteasca din comunism, nu pot sa uite si sa treaca pur si simplu mai departe. Comunismul va ramane pentru totdeauna o perioada din istoria romanilor pe care trebuie s-o cunostem si sa ne-o asumam. Nu imi place, dar niciodata nu voi putea sustine ca e deplasat sau facil sa discuti despre comunism in cazul celor care au trait in comunism! Revenind la textul anterior de pe blog: nu faptul ca se vorbeste despre comunism ma deranjeaza ci varsta celor care o fac. Tineri care aveau 4-5-6 ani la Revolutie, care isi amintesc... ce? Noi nu am fost pionieri, nu i-am dat flori lui Ceausescu si parintii nostrii nu ne-au dat portocale doar de Craciun. Pentru ca... cei care au acum sub 25 de ani nu au de unde sa aiba amintiri din comunism. De aici cred cu tarie ca s-a format un trend facil, tocmai pentru ca fondul este nul.
Si daca Warhol a avut succes cu Mao-pop, Ceausescu-pop in anii 2009 n-are ce sa caute. Pentru ca pop-art-ul a trecut, iar Ceausescu nu poate si nu trebuie sa devina un icon al lumii contemporane. Pentru ca imaginea lui Ceausescu este intiparita artificial pe retina tinerilor care-l descriu. N-a fost multicolor, nu poate sa ne inveseleasca, si nu e normal sa ne zambeasca saptamanal pe peretii galeriilor de arta contemporana.