als pls

Cine sunt, câți ani am și cu ce mă ocup sunt întrebări al căror răspuns îl evit aproape zilnic. Nu mă ascund dar nici nu cred că am ce să etalez. Nu din modestie, nu mă reprezintă. Înclin să cred că dintr-o doză de realism. Deocamdată sunt la vârsta la care sunt un nimeni de nicăieri și singura activitate concretă, care mă mulțumește deplin, se rezumă la planuri. Și poate speranțe că nu-mi voi abandona planurile din lipsă de timp. Și nu mă voi pierde pe drum, într-un început prea lung. Port cu plăcere haine făcute de tineri designeri, puțin artiști, poate obscuri și ador tăieturile lui Lucian Broscățean. Mai mult ca alții Lucian reușește prin creațiile sale vestimentare să ofere femeilor opțiuea perfectă: eleganța sofisticată completată de o doză de non-conformism și o croială care evidențiază feminitatea!

Sunt preocupată aproape obsesiv de trecrea timpului și pasionată de artă. Românească. Modernă și contemporană, pe rând sau simultan, în funcție de stare. Cei „100 to Watch - limited-edition catalogue and website” propuși în selecția făcută de Tom Wilson şi Milos Jovanovic cu ajutorul specialiștilor români sunt doar o mică parte dintre „atracțiile” mele cotidiene.

Îmi place Maia Ștefana Oprea. O tânără de 20 și puțin de ani care pictează foarte bine. Mă fascinează universul cromatic format din contraste puternice, aproape expresioniste. Tematica inspirată din viață și transpusă pe pânză după ce a fost trecută prin filtrul unei minți prea mature pentru 22 de ani. Nu ma pot sătura de formele și simbolistica nebună propuse de Tara (von Neudorf) sau de excepționalele desene ieșite din mâna lui Remus Grecu. Ador universul creat de Dan Perjovschi (și dacă ar fi să aleg un singur artist, Dan este acela), nebuniile din tinerețea lui Gorzo, îmi place Roman Tolici, Lea Rasovszky etc ... Și lista se poate lungi la nesfârșit. Pentru că mă delectez cu nebuniile contemporanilor și ma liniștește arta modernă. Din arta românească modernă îmi plac mulți artiști, am admirat multe proiecte și mulți istorici de artă. Nu vreau să deschid o listă pe care nu aș reuși s-o termin nici în câteva zeci de pagini. Pentru că sunt prea multe de spus.

Urmăresc expozițiile de artă contemporană și sunt încântată de existența în spațiul românesc a galeriei Anaid. Pe 8 octombrie 2009 s-au împlinit 5 ani de când Diana Dochia, managerul Anaid Art Gallery, încearcă să integreze spațiului expozițional românesc concepte curatoriale occidentale, inovatoare. Diana promovează și expune în țară și în străinătate artiști puternici, cu mesaje subversive, adesea dure, fără să-i pese reacțiile uneori negative, venite din pudoare sau lipsă de cunoaștere. Diana luptă împotriva limitelor, împotriva prejudecăților și de 5 ani încearcă să arate publicului imagini care problematizează viața și omul contemporan.

Nu știu dacă am răspus întrebarilor și am reușit să satisfac curiozitățile în ceea ce mă privește. Dacă nu, vă mai spun ceva. Fumez Dunhill albastru, fine cut și beau cafeaua dulce cu foarte mult lapte. Dacă vreți, ne putem vedea din când în când la o discuție în micuța cafenea de la Anaid Art Gallery. Nu sunt sociabilă, dar pot să exersez.