Eu încă mă pierd în trecut şi mă visez într-un "mâine", voi îmi vorbiţi de politică şi de bani. Mă trezesc cu miros amar de cafea şi-i arunc aroma peste întreaga lume - în felul acesta vă treziţi toţi veseli. Mă pierd în fumul gros de ţigară matinală şi încerc să aranjez universul sub picioare. În lumea mea intraţi toţi, în lumea vostră sunteţi doar un "eu". Sunt veşnic cu picioarele pe pământ şi cu capul în nori, pentru că astfel am grijă să nu cad în vreo prăpastie şi pot mereu să-mi înseninez cerul cu o simplă întindere de mână. De ce m-ar interesa realitatea voastră, în care vă plângeţi toţi de milă? Când, oricât de tristă mi-e ziua, nu las loc minciunilor, răutăţilor şi nedreptăţilor. Lăsaţi-mă pe mine, în lumea asta în care vă vreau pe toţi fericiţi, în timp ce voi vă adânciţi suferinţa cu închipuiri!
frumos:)
RăspundețiȘtergere