Smerenia este o libertate. Asemenea fiecarui lucru bun. Toate lucrurile cu un deosebit aport pozitiv duc in finalitatea lor mai mult sau mai putin imediata spre libertate si adevar. Eu tanjesc dupa libertate. Poate de aceea o percep in suma tuturor lucrurilor pozitive.
Smerenia presupune rabdare si incredere. Efectele ei nu se pot vedea numaidecat; ele vor iesi la iveala atunci cand cei mai putin smeriti nici nu se asteapta. La momentul potrivit, rasplata nu va intarzia sa apara.
Smerenia este o dovada extraordinara de dragoste pentru Dumnezeu. Ea presupune si iertarea. Da, Dumnezeu este smerenie!
Supunerea presupune intotdeauna doua entitati: cel care supune si cel care este supus. Greseala consta in a te identifica cu o victima. Insa cei smeriti adopta aceasta atitudine in virtutea viselor si principiilor lor si nu fata de cel care pare sa ii supuna!
Smerenia este un test. O persoana cu intentii negative nu ar fi nicicand capabila sa adopte o atitudine de smerenie. Eventual va mima un gen de supunere, o panda plina de miselie, pentru ca mai apoi, sa poata ataca. Este o stare de analiza, in care aceasta incearca sa identifice punctul slab de care sa se poata mai apoi folosi. Un smerit nu este capabil de asemenea fapte.
Smerenia nu este o umilinta, o supunere de tipul sclavagismului si nu presupune penibilul. Este o atitudine perseverenta, o asumare. Un smerit nu este un sclav. Un smerit vrednic este smerit din propria-i vointa, prin prisma propriilor convingeri. Defapt, se spune ca cei cu adevarat smeriti nici nu realizeaza ca sunt smeriti.
Smerenia este cheia unui pretios cufar plin de comori: autocunoastere, incredere, dragoste, intelepciune. Este un secret scump si pretios. Un secret care nu ar avea ce sa caute printre secrete. Este la indemana oricui si totusi atat de putin asumat!
Smerenia este si va fi mereu o batalie castigata!
Ai atins una din temele mele favorite :)
RăspundețiȘtergereSmerenia are în ea un fel de înţelepciune pe care, cu cât o învăţam mai repede, cu atât este mai bine...ea înseamnă, după mine, să accepţi că nu eşti "buricul pământului", să nu trăieşti şi mai ales să nu interacţionezi doar prin pretenţii, să înţelegi că nimic nu este meritul tău absolut şi realizările nu ţi se datorează exclusiv. Smerenia nu lasă loc aroganţei sau excesului de vanitate şi ne ajută să-i judecăm mai puţin pe ceilalţi...Am scris la un moment dat despre asta într-o postare despre ce înseamnă credinţa pentru mine.
E ciudat sa scrii despre smerenie intr-o lume care e pe cale sa isi piarda valorile si e foarte usor sa fi luat drept ridicol... asta dupa gandirea autohtona. Umanitatea isi pierde omenia. Smerenia aduce cu ea acel echilibru vital. Dar pana la ea, chiar si bunul simt ar face "casa buna". Multumesc pentru cuvintele frumoase!
RăspundețiȘtergere