Manifestari ale ego-ului(partea a doua)

E de belea tare cu ego-ul atunci cand are manifestari pronuntate...sunt genul de situatii care trebuie controlate pe cat mai fin si mai atent posibil, deoarece pot degenera....cateodata stau si ma uit la mine prin ochii mintii si imi vine sa imi dau doua peste ochi, dupa care sa iau o pauza si sa reiau actiunea facuta...nu pot sa pricep...chiar daca ma declar foarte putin orgolios, cand e sa ma apuce, parca nu ma mai pot controla...e acea parte a firii pe care toti o avem, si pe care de asemenea, incercam cat mai bine sa ne-o educam...desigur, pana cand vom reusi acest lucru vom avea de strabatut un drum lung si anevoios in care s-ar putea sa castigam si sa pierdem multe lupte importante, dar ceea ce este foarte important, chiar esential este ca NU vom pierde razboiul...de ce ?...simplu, pentru ca nu ne va lasa sufletul sa o facem...ar insemna sa aruncam pe apa sambetei toate acele sentimente si amintiri care ne fac sa fim noi, fara de care nu am putea sa ne personalizam lumea si ne-am pierde definitiv persoanele pe care le iubim si ne iubesc...

Desigur, acum e mai usor sa vobesc...dar cand ma apuca fiorii ego-ului parca sunt un taur de nestapanit gata sa ia in primire pelerina rosie...noroc ca ne mai putem controla...

Multumesc Domnului ca mi-a dat vointa astazi sa constientizez acest lucru inainte sa se transforme in ceva mult mai urat...era sa deviez putin...poate avea ego-ul dreptate...sau poate nu...dar ce conteaza cand incepi sa te porti urat cu cei ce te iubesc ?...

Nimeni nu e perfect, dar putem incerca sa fim mai buni si sa ne mai corectam un 0,000000001 % in fiecare zi...

O seara frumoasa...si o melodie:)