PÂINEA NEAGRĂ NU E NEAGRĂ

Pâinea noastră cea de toate zilele, nu mai este "pâinea noastră", cea frământată si lăsată la dospit cum făceau mai de mult bunica şi mama. Şi nu frământată oricum ci cu ambele mâini, până la epuizarea fizică a celei în cauză.
Conţinutul aluatului, din făină de grâu curat, apă , sare şi drojdie, mai avea o minune denumită (aluat) sau maiauă, după zonă, care se ţinea să dospescă într-o cană de lut, chiar dacă se usca , făcea o pojghiţă deasupra dar conţinutul era valabil, de la un cuptor de pâine la altul (aproximativ doua săptămâni).
Ce să mai explic eu cum e cu pâinea de casă, că doar mulţi dintre voi ştiţi, dar mi-e aşa de dor de-o pâine coaptă pe vatră, şi de un DRUŢ sau PUP, din acela care sare afară din rotundul pâinii în timpul coacerii, de salivez...
Şi pâinea făcută acasă şi coaptă bine în cuptorul încins cu foc de lemne, nu se strica, nici nu avea cum...se papa toată, toată, iar cojile se înmuiau şi se dădeau la porci... Da, aveau ai noşrii şi porci... Au că mi-am adus aminte, ce bună era pâinea caldă cu slănină şi cu ceapă verde din grădină...
De ce scriu acest articol?
Pentru că am cumpărat o pâine neagră, de la un magazin de prezentare, al unei mori din localitate, fiind convinsă că moara are tărâţe si bagă în pâine ce trebuie; adică făina cu tărâtele ei cu tot, cernută prin sită cu găuri mari.
Când colo, după ce am tăiat pâinea în două, ce să vezi... malaxorul lor, nu frământase destul de bine aluatul şi se vedeau dârele de coloranţi, care dădeau aspectul pâinii negre, pentru a ne pacăli că-i neagră, doar ca să vânda mai mult.

Unii cumpără astfel de pâine pentru a hrăni animalele cu ea, mai ales iarna.

M- am dus şi le-am spus ce gândesc, dar vânzătoarea nu are nici o vină...
Asta e ! Nu mai ştim ce mâncăm: tot felul de coloranţi, de EURI, de nu le mai ştim pe nume.

Poate la vară, care mai aveti cuptoare de pâine pe la ţară, o să faceti un cuptor de pâine bună, bună...