Dilema pietonului inzapezit

Până de curând eram parţial pieton. Pentru că deţin o maşină care mă duce şi mă aduce la serviciu, acasă, la film sau la întâlnirea cu prietenii. Mai ales în Bucureşti, unde distanţele între diferite locuri sunt destul de mari.
Aveam şi momente în care alegeam să merg cu cele două picioare pe care le am în dotare, ajungând astfel până la o staţie RATB, pentru ca apoi, punând din noiu în funcţiune cele două, să mă transport până la locul unde trebuie să ajung.
De când cu drăguţa ninsoare, lucrurile s-au schimbat în mod esenţial. Ceea ce a dat naştere unei dileme.
Pe la teve, primarul mă roagă frumos să las maşina acasă şi să mă deplasez cu cele două. Nimic rău în asta. Dincolo de toate, sunt un animal social şi înţeleg când este nevoie de eforturile mele de cetăţean plătitor de impozite ca să nu încurc activitatea municipalităţii de a ne salva de teroarea albă. Zău, aşa mi-au spus: să nu ies cu maşina decât dacă este absolut necesar. Aşadar, mi-am luat spiritul civic la purtare şi am pornit pe jos înspre job.
Pe un trotuar nu există decât un cărăruie de maxim 20 de centimetri, şi aceea bătătorită doar de pasşii altor oameni care circulă în două. Pe această cărăruie, destul de...afânată se circulă în ambele sensuri. Adică dacă pe întâlneşti cu altul care vine în două din sens opus, trebuie să te opreşti într-o parte, în mormanul de zăpadă, ca să îi faci loc să treacă. După care, reiei la pas zăpada afânată, cele două se dezechilibrează, mai aluneci într-o parte, mai aluenci şi în cealaltă parte...Nu-i nimic! Spiritul civic îmi spune că efortul merită depus. Însă, ce îmi văd ochişorii? Dincolo de nămeţi, pe şosea, e curat! Zăpada dată! Un pic umed, dar...sub nicio formă nu e lupta cu zăpada afânată. Păi, ce-am făcut eu, măi spirit civic? Am ascultat rugăminţile municipalităţii şi am plecat în două de acasă. În schimb, municipalitatea nu face curăţenie pe trotuar, ci numai pe şosele. Voi vedeţi logica? Înţelegeţi oare de ce am fost rugată să merg pe jos? De ce dacă am fost rugată să merg pe jos nu mi se acordă şi mie nişte condiţii normale de deplasare?
La această dilemă personală se adaugă dilema generală: de ce maşinile, şoferii sunt cei care au mereu întâietate? Pe când mai multă atenţie pentru pietoni?