Autor:: ionutsk
Articol: Agora e un film pe care-ar trebui să-l vadă oricine. Pe lângă frumuseţea reconstituirii vieţii de zi cu zi din antica Alexandrie, mesajul filmului e deosebit de profund. E vorba de ciocnirea a două concepţii fundamentale de viaţă. Pe de-o parte e stilul clasic grecesc, care se sprijină pe strădania minţii omeneşti de-a înţelege universul şi de-ai smulge tainele, iar pe de cealaltă parte este intoleranţa religioasă care creează premiza manipulării şi relativizării oricărei valori prin simpla răstălmăcire dibace a unor dogme.
Din tot filmul transpare ca esenţial pentru echilibrul uman spiritul de toleranţă. Atunci când toleranţa pentru părerea sau opţiunea diferită a celuilalt alcătuieşte normalitatea, totul este în armonie. Cum îşi croieşte loc intoleranţa, se iscă stări conflictuale fundamentale, aparent din nimic. Oameni care se aveau ca fraţii devin inamici incompatibili, chiar dacă-n străfundul sufletului lor ei încă tânjesc după armonia de odinioară.
Se zice că somnul raţiunii naşte monştrii, dar şi reciproca e adevărată. O trezire la viaţă a monstrului intoleranţei, amuţeşte orice glas al raţiunii. Iar partea cu adevărat întunecată este că nu realizezi decât mult prea târziu cât de mulţi sunt adepţii gata să se arunce-n braţele oricărui demon care le promite o iluzie de justiţie socială. Oceanul de frustrare e imens şi vulcanul poate erupe-n orice clipă.
Oare trăim în Pompei ?
--
Visitor Ip: 79.113.86.71
În prezent viaţa bate filmul, oricât de tragic ar fi, aşa că...:(
RăspundețiȘtergereAvem şi noi sămânţă de... Nero.:)
Sămânţa de Nero face parte din moştenirea animală. Acuma, se zice că Nero a dat foc Romei nimerind doi iepuri dintr-un foc. A avut pretext de persecuţie a unei secte care era mult prea intolerantă ca să se poată negocia ceva cu ea, iar pe de altă parte şi-a creat, prin foc, spaţiul necesar construcţiei unor noi palate şi edificii.
RăspundețiȘtergereProblema nu e Nero, problema este că bătălia a câştigat-o secta aceea intolerantă, care-a aruncat lumea în 1000 de ani de obscuritate.
Aşa să fie oare? Sau poate ar mai fi ceva de zis... să vedem şi alte păreri, nu înţeleg "obscuritatea", i-aş zice: "obscuritatea iluminată".:)
RăspundețiȘtergereTrebuie să mai reflectez...:)
Păi, ia şi tu istoria dintre anul 380 şi 1380 şi spune-ne ce părţi luminoase găseşti. Arderi pe rug de vrăjitoare, persecuţii şi masacre în numele zeului suprem, totul culminând, ceva mai târziu -ce-i drept, cu Inchiziţia. Iluminismul de care vorbeşti a venit din contactele neguţătorilor italieni cu civilizaţia arabă şi renaşterea s-a fondat tocmai pe temperarea zelului religios şi redescoperirea tezaurului lumii clasice (greceşti şi romane).
RăspundețiȘtergereNu ne prea înţelegem.:)
RăspundețiȘtergereEu mă refer la prezent, iar tu vrei să-mi dai lecţii de istorie.
Nu mă supăr şi îţi spun că dacă nu am învăţat istoria la timpul potrivit acum nu mai am chef.
În schimb am citit şi recitit la maturitate, Quo vadis de H.Sienkiewicz am văzut şi filmul de câteva ori.
Încearcă şi fă un exerciţiu de imaginaţie, transpune totul la zilele noastre.
Filmul Agora nu l-am văzut.:(
PS:
RăspundețiȘtergereUltima frază din postare, pe mine m-a adus cu picioarele pe pământ şi sunt cât vrei tu de frustrată, nu vreau să mă pierd în ocean, în schimb vreau să erupă vulcanul social, să dispară iluzia justiţiei oarbe: "dreptate şi adevăr"!
"Unde dai şi unde crapă?"