Lângă sediul unei bănci, la un chioșc de ziare. Două reprezentante ale sexului frumos. Pardon: SLAB. Mamă și fiică. Aproximativ 40 de ani mama, cam 17 fiica. Cu singuranță provinciale.
Mama, cu ochii în fereastra chioșcului de ziare:
Mama - Uite, mămică, cartea asta! Nu o vrei?
Fiica - NU!
Mama - Hai, mămică, uite ...20 de leeeee...
Vădit pusă în încurcătură de titlul cărții lui Jules Verne, se apropie mai mult de vitrină:
Mama - 20 de legi!
Se încruntă...parcă nu sună...oftează...și neagă plescăit:
Mama - Ntzzzz...
Fiica - Hai, mă, mergem?
Mama - Stai, mămică...20 de legi...sub mări! 20 de legi sub mări! Nu o vrei?
Fata - NU, mă, hai să mergem!
Concluzii:
1. Mama nu știe. Deși are voință, nu a avut posibilitatea, probabil.
2. Mama, deși nu știe, vrea ca fata ei să știe. Fata are posibilitatea.
3. Fata nu știe, fata nu vrea să știe.
La ce bune atâtea legi sub mări? Legea rimelului e aici, pe pământ. La câteva magazine mai încolo!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu